Ofensa

Cateva lecturi si un fel de curent de opinie ce pare a se dezvolta nestingherit de ceva vreme m-au facut sa imi pun cateva intrebari destul de naïve cred eu . Naive pentru ca am mari indoieli ca le-ar putea lua cineva in serios . Totusi am decis sa fac publica preocuparea mea fata de acest subiect in speranta ca se vor gasi si alti naivi ca mine ce si-au pus aceasta intrebare, iar simplul fapt de a ridica chestiunea le-ar putea fi de folos ferindu-i astfel de un timp pierdut prosteste .
In ce masura ideile pot face rau ? Ridic aceasta problema dintr-un motiv destul de simplu . Am credinta ca ideile in sine nu fac nici un rau . Raul imi pare ca vine din folosinta acestora . O idee, fie ea tampita sau abjecta, ori frumoasa, sublima si inaltatoare ramane doar o idee . Evident ca abject fiind vei simti poate nevoia sa te feresti a folosi idei sublime si inaltatoare indiferent de scop. Folosirea acestora ti-ar diminua prestigiul de ticalos si ar putea sa-ti modifice destinul construit cu grija printre nemernici . Deasemenea frumos, inaltator si sublim fiind, nu vei putea folosi idei abjecte, pentru ca ele nu si-ar gasi locul in ordinea perfecta ce iti alcatuieste fiinta. Nu cred totusi ca sunt eu demn sa potrivesc lucrurile dupa astfel de masura asa ca o sa revin la idei.
Daca spre exemplu fac un enunt prin care spun ca ofensa e un lucru rau, se gaseste apoi un om fara prea multa minte care decide ca ofensele si ofensa trebuiesc inlaturate din viata oamenilor si condamnate ferm, e foarte posibil sa ajung intr-o lume abjecta unde toti se simt ofensati de orice, o lume pusa pe cearta in permanenta. Primii si cei mai energici in procesul distrugerii acestei idei ar fi chiar aceia ce vor avea de profitat de de pe urma ei . A ofensa pe cineva este cu adevarat un lucru ce poate fi considerat rau . Insa te poti simti ofensat de orice . Inclusiv de mesaje ce nu ti-au fost adresate tie niciodata . Mii de constructii perfect rationale si logice se pot aseza pe acest enunt, mii de categorii de oameni pot deveni brusc ofensate si mii de oameni ce n-au gresit cu nimic - ofensatori .
 Astfel o idee ce parea nobila si buna in momentul enuntarii sale, ajunsa ca obiect de folosinta in slujba nebuniei omenesti, devine si ea urata si greu de suportat . Poti sa omori o musca folosind glastra de pe masuta dar destinatia unei glastre va fi aceea de a infrumuseta o locuinta si a pastra in ea pentru o vreme flori . As putea ajunge la concluzia ca nu ideile sunt cele ce fac rau ci intentiile care le pun in miscare . Dar dupa ce am scris aici, si pentru ca nu imi doresc sa ajung victima unei glastre, inchei nota fara sa trag vreo concluzie .

Piramida

Cercul amanase de multa vreme discutia cu patratul.Dar nu a mai putut rezista si intr-o zi, cand l-a vazut mai relaxat s-a dus de-a rostogolul drept la el.
-Stii bine despre ce vreau sa-ti vorbesc - spuse cercul uitandu-se drept la colturile patratului. Despre problema celor 360.
-Patratul se intoarse spre cerc si raspunse laconic: 90, 90, 90, 90.
O dreapta care trecea pe acolo in drum spre un punct se opri pentru putin sa priveasca discutia, apoi, fara sa-si exprime parerea, isi vazu mai departe de drum.
Triunghiul insa pricepuse despre ce se vorbeste si facea fete - fete.

Probabil ultima nota despre intimitate

Promiteam intr-unul din posturile anterioare sa imi intorc atentia asupra acelei categorii de oameni lipsiti de educatie pregatiti in orice moment sa savarseasca raul, pandind in permanenta pentru a gasi o slabiciune si a o folosi, lipsiti complet de scrupule si gata sa atace, adeseori fara nici un motiv. Masa de manevra usor de utilizat de catre oameni la fel de perversi insa cu mult mai abili si inteligenti, care se amuza de raul facut lasandu-le lor de platit toate oalele sparte.
Evident ca sa ai acces la informatiile intime despre cineva nu trebuie sa fii inteligent.Poti fi oricat de imbecil. Ai nevoie doar de un microfon bine ascuns, sau mai nou o camera de luat vederi ori de mai multe plasate in locurile pe care le socotesti interesante. Partea inteligenta apare atunci cand folosesti impotriva cuiva tot ceea ce stii despre el, tot ceea ce ai inregistrat. Atunci intr-adevar trebuie sa fii foarte abil ca sa nu fii prins cu ratul in troaca cu laturi.
Dar sa revin la acea categorie de indivizi despre care am vorbit la inceput, care se pare ca sta in centrul atentiei de la o vreme incoace. De ce spun asta? E suficient sa urmaresti cateva "shouri" tv, sa rasfoiesti cateva tabloide ca sa vezi imediat cui se adreseaza. Ele vorbesc pe sleau fufei, mitocanului in maieu si izmene care poate sa-si arunce mucii cu degetele cale de trei metri, a boarfei in halat care injura marinareste la usa blocului, a toapei pentru care scandalul e mod de viata, ori pur si simplu oamenilor pentru care legile sunt facultative pana ajung in spatele gratiilor. Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Atata timp cat acesti oameni traiesc in lumea lor, nu isi fac rau decat lor cu o perseverenta demna de un scop mai bun.
E usor de banuit ce se intampla insa cand acestora li se serveste pe tava viata ta intima de catre cel sau cei care iti pandesc fiecare vorba si fiecare miscare. Mai ales cand cea mai mare parte a presei li se adreseaza lor, si isi imagineaza ca au dreptul sa judece si sa dea verdicte . Evident ca fufa, mitocanul, boarfa, toapa ori puscariasul sunt doar unelte foarte eficiente si lipsite total de discernamant. Intr-o lume normala sunt oameni la periferia societatii care se dau singuri ca exemplu pentru un stil de viata de nedorit. Si ei stiu asta la fel de bine ca si restul lumii.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu sunt nascut cu titluri nobiliare. Am crescut si am trait in mahala si ii cunosc pe acesti oameni .Si eu ma scobesc in nas, daca sunt provocat la cearta am si eu o fufa in mine care nu mai tine seama de bruma de educatie pe care-o am, prin casa umblu in tricou cu burta, am invatat de la unii dintre ei sa injur eficient si sa porcesc lucrurile importante pentru altul daca sunt atacat. Stiu si oleaca de bataie si adeseori toapele imi par irezistibile. Am facut din ei obiectul acestei note doar in contextul discutiei despre violarea intimitatii. A folosirii acestor oameni de catre ticalosi abili pentru care tehnica moderna este cum era bata pentru omul cavernelor.

Cartoforie

Zilele astea am inceput sa imi pun o problema pe care orice om si-o pune probabil la un anumit moment in viata lui . Daca iubesc oamenii sau nu . De regula e un soi de sentiment difuz creat de cultura europeana, care, in pofida a ceea ce simti in mod natural, tinde sa-ti controleze viata . Se presupune ca trebuie sa-ti iubesti semenii . Este porunca divina . Dar ce faci cand resursele de iubire seaca? Sa minti? Sa te prefaci ca ii iubesti cand singurul lucru pe care ti-l inspira e doar o greata profunda si dorinta de a evita orice contact cu ei?

Nu o sa insist asupra motivelor care m-au facut sa ma gandesc la asta . Sunt personale si vorbind despre ele nu ar sluji la nimic . Despre ce simt nevoia insa sa vorbesc este sentimentul de dispret si dezgust pe care oamenii au inceput sa il trezeasca in mine . De la o vreme ii privesc ca pe niste anomalii ale realitatii si uneori imi doresc sa ma fi nascut broasca raioasa, sa fi fost un bolovan sau o baltoaca . Orice altceva afara de om . Mi-e rusine ca fac parte din aceasta specie odioasa care spurca tot ce atinge, suprasaturata de violenta, ura, dorinta de razbunare, obsesii sexuale, prefacatorie, cabotinism, ipocrizie, vanitate si stupiditate . Mi-e ingrozitor de rusine ca sunt om .

Poate ca fiecare detine ceva pentru care merita sa fie iubit . Dar ce faci cand nu mai poti vedea acea raza de lumina pe care ar trebui sa o purtam cu totii in noi? Ce faci cand te trezesti in bezna totala si in orice directie ai merge gasesti doar neant?

Evident eu sunt anomalia . Si daca nu imi pot respecta obligatia de a iubi pot sa ma duc dracului in fond . Pentru oamenii ca mine acolo este locul potrivit . Dar ma intreb cum o sa deosebesc iadul de realitatea in care traiesc acum ? Oare iadul inseamna doar tortura, chin, scrasnetul dintilor sau toate astea nu sunt de fapt decat manifestarile firesti ale oamenilor care nu mai pot iubi? Si de fapt asta este lucrul cu adevarat important?

Evident oamenii au ramas la fel . Nu sunt nici mai buni nici mai rai ca altadata . Ce incepe sa se stinga treptat este dragostea pentru mine insumi . Nu in ei dispare lumina ci in mine .

Cateodata imi amintesc de cartile citite sau de muzica si imi spun ca si cei care au facut lucrurile astea au fost tot oameni si revin la ganduri mai bune . Dar e suficient sa deschid o carte de istorie ca sa imi dau seama ca nu exista nici o speranta . Oare a existat vreodata o lume cu adevarat buna?