Nu cred ca este un secret pentru nimeni faptul ca practicând o anume
îndeletnicire pe lungi perioade de vreme, gândirea noastră se așază fără
vreo intenție anume pe un anumit tipar . Asta nu înseamnă desigur că
brutarii ar vorbi doar despre pâine, marinarii doar despre mare iar
...pictorii doar despre pictură . Dar cu siguranță ceva din
îndeletnicirea pe care o practicăm își pune amprenta asupra
personalității noastre, asupra felului de a fi, și în general asupra
felului în care privim viața . Iar pentru a ajunge bun într-un domeniu
sau altul sunt necesare studiul și practica .
În cazul meu, studiul după natura a devenit și o parte a gândirii mele
intime. Iar concluziile la care ajung într-o privință sau alta se
bazează cam toate pe acest lucru la îndemâna oricui. Cu timpul am ajuns
sa dau un sens mai larg cuvântului natură, dar despre asta probabil ca
voi vorbi în alta notă . Pentru că și avocații, și contabilii, și
matematicienii studiază ...
Atunci când urmăresc deci răspunsul la o întrebare, caut datele ce mi-ar
putea confirma o credință sau alta, ori acele fapte care o pot infirma .
În măsura în care depinde de mine, refuz sa accept tipare gata
fabricate fără să le verific. Deși înscrierea într-o formă de gândire
sau alta este extrem de comodă și iți garantează de multe ori o viata
liniștită și, de ce nu, prosperă, la mine acest lucru nu funcționează
cum ar trebui .
Am lucrat în liceu, și mai târziu, pregătindu-mă pentru facultate, după
măști de ipsos. Ele reprezentau modele ce puteau fi ușor recunoscute de
către orice profesor sau student . Studiul trebuia sa fie serios,
altminteri desenul nu mai era o copie după natura, ci doar un produs al
propriei imaginații . Evident, fiecare desenator avea interpretarea sa,
și nu ai fi putut găsi doua desene identice în vreo sala de curs . Dar
pentru un desen corect rămâneau aceleași elementele de bază. Evident,
între un desen corect și un studiu academic care să impresioneze
privitorul era mare distanță, dar în ceea ce mă privește cred ca am
reușit sa fac câteva desene bunicele.
E de prisos sa spun cat de mult trebuie sa muncești chiar și pentru un
studiu obișnuit. Cine e înzestrat cu un talent mediocru știe perfect ce
greutăți apar pe parcurs și cat de mare e satisfacția atunci când ceva
"iese" .
La fel se pare ca s-a întâmplat de-a lungul timpului și cu concluziile
la care am ajuns în diverse privințe . Preocuparea pentru un subiect
sau altul m-au dus la studiu, iar studiul s-a oprit atunci când s-a
transformat în convingere .
Am intrat de multe ori în polemici destul de aprinse pe diverse teme .
Uneori din plictiseala, alteori pentru ca subiectele aflate în disputa
mă interesau, iar câteodată doar pentru că se lăsa tăcerea, și de tăcut
pot tăcea și în singurătate . Uneori însa, pentru a-mi verifica
convingerile, pentru a mă asigura ca nu sunt "pură imaginație". Nimic
sigur însă, doar oameni cu alte credințe .
Totuși, dacă un studiu corect necesita atâtea ore de muncă, poate că și
convingerile noastre ar trebui să își găsească o formă finală într-un
mod asemănător, înainte de a le pune în practică .
Ce simplă trebuie sa fie viața brutarilor...
PS
Fără nici o legătură cu postul de mai sus, simt nevoia să mai
adaug ceva . Am uneori convingerea, paranoică dealtfel, că îmi este
urmărită fiecare mișcare. Mă consider un om inofensiv . În urma cu ceva
vreme am văzut niște scene de o violență îngrozitoare pe una din
străzile europene . Fără pic de curiozitate mă întreb cine îi
supraveghează oare pe indivizii care comit astfel de fapte în plina zi,
pe o stradă dintr-un stat civilizat, iar dacă sunt supravegheați atunci
la ce folosește asta .
No comments:
Post a Comment