Monday, August 1, 2011

Apropiere

O sa aman putin ultimele note pe care aveam de gand sa le scriu despre intimitate pentru ceva ce mi-a atras atentia intr-un mod foarte neplacut.
Din ce in ce mai multe pozitii in media imi dau impresia unui concert al urii. Suntem indemnati de diferite voci sa-i uram pe socialisti, anarhisti, liberali si probabil vom mai auzi si de alte categorii politice ori religioase ori pur si simplu, blamate, aduse in centrul atentiei si dispretuite, atacate, supuse oprobiului public sau doar umilite si pregatite pentru a fi lovite.Toata povestea imi seamana ori a anarhie, una autentica, provenita din disolutia valorilor in jurul careia comunitatile sunt construite, ori una controlata, o stare de anarhie ce foloseste cuiva, nu vreau sa ma gandesc in ce scopuri.
Nu cred ca te poti considera un om normal, dornic sa intemeieze o familie si sa-si creasca copii si nepotii, sa ai un grup de prieteni dragi si o cariera prin care ai facut cat bine ai putut, sa-ti traiesti batranetile frumos si demn apoi sa sustii ca urasti un socialist.Sau chiar un nazist ori un anarhist ori un liberal. Atata timp cat crezi ca legile sunt facute sa te apere, nu sa iti faca rau, atata timp cat ai puterea sa schimbi legile pe care le consideri un rau prin parghiile oferite tot de lege, ura pentru un om care are convingeri de orice fel nu isi are sensul. El e socialist tu esti liberal, tu ai profunde convingeri religioase el e ateu, tu ai o viziune asupra asistentei sociale el alta. Ce au in comun toate astea? Orice convingere sau actiune sta sub umbrela legii.Evident pana nu il prinzi cu nevasta-ta in pat.Atunci intr-adevar optiunile politice devin de neiertat.
Lasand gluma la o parte pe marginea acestui subiect atat de serios, disolutia valorilor in jurul careia o comunitate e construita, cred ca as avea cateva lucruri de spus .
Intrand pe forumuri si purtand discutii in contradictoriu am ajuns la unele concluzii care cred ca pot prezenta un oarecare interes public.
Apararea propriilor convingeri necesita o puternica implicare emotionala. Propiile convingeri au ramificatii profunde in toate zonele gandirii tale, si sunt si legate adeseori de propriul mod de viata deci de propriile fapte. E firesc sa le aperi cu indarjire, sa le sustii cu argumente si la nevoie chiar cu fapte. Uneori uiti de bunele maniere, alteori de bunul simt si in cazurile grave de lege.
Orice om are propriile convingeri in felurite privinte. Intrand insa pe forumuri mi-am dat seama ca pot fi in total dezacord cu un om cu profunde convingeri ateiste spre exemplu, dar sa am aceleasi pareri in alte subiecte sensibile care privesc viata sociala.Deci pot discuta cu un adversar atunci cand ating subiectul ateism dar cu un aliat de nadejde cand vorbesc despre decenta in spatiul public. Astfel, a uri un om pentru convingerile lui intr-o anumita privinta devine o imbecilitate.Din cand in cand opinia publica e zguduita de cate un curent de opinie care atrage atentia asupra unui lucru sau al altuia.Inainte de a renunta la locul confortabil pe care legile ti-l ofera, pe care bunul simt ori decenta ti le ofera, e bine sa te gandesti atent. Un adversar serios, determinat si puternic iti poate fi in alta situatie la fel de actuala un aliat la fel de puternic si serios pe cat ti-a fost ca adversar.
Astfel respectul isi gaseste locul exact cand credeai ca nu mai e posibil. Si uneori e inlocuit de ceva mult mai important : solidaritate. Cred eu o treapta superioara respectului. Ne unim si actionam pentru un scop comun, separand in mod intelept lucrurile care ne despart si aducand in prim planul relatiei noastre lucruri mai pretioase. Conditiile pentru ca acest lucru sa devina posibil le-am enumerat mai sus. Sunt trepte si etape pe care, din momentul in care le-ai depasit, e greu sa mai gasesti cale de intoarcere. Dar daca devii constient de asta imensul labirint al relatiilor sociale se disciplineaza si se aseaza cuminte la dispozitia ta.