Saturday, August 9, 2014

Bibliobar

Am observat ca lumea asteapta solutii pentru tot soiul de probleme, si m-am gandit si eu la ceva. Evident nu va rezolva criza economica, nici pe cele politice si poate ca nu va solutiona nici una din crizele care pustiesc lumea la ora actuala. Lucrul vine in urma preocuparilor mele, si daca va termina cu o criza, atunci va pune probabil capat crizei spatiilor publice de lectura.
Nu este o nota in spiritul blogului, dar m-am cam saturat sa fac filosofie cu imature tonuri amatoricesti asa ca o sa trec la idei de afaceri pe tonuri profund amatoricesti.
Fac toate acestea publice pentru ca nu sunt foarte sigur ca mai am timpul necesar sa-mi pun in practica ideile, apoi nu am nici mijloacele necesare ori suficienta vointa sau preocupare de a le duce pana la capat. Deci daca exista un cititor ce le gaseste suficient de interesante, macar nu se pierd aiurea printre preocuparile de tip almanah ce se perinda zilnic prin mintea mea .
Am observat ca e plin de carti peste tot dar sunt prea putine spatii publice pentru lectura. Oamenii citesc prin parcuri, in mijloacele de transport in comun...si in biblioteci. Bibliotecile insa imi par prea reci si distante, e prea multa liniste si procedurile sunt complicate. Sunt adevarate "temple" ale culturii, poate de aceea sunt vizitate doar de "preotii" acestora. Ideea de la care pornesc este total diferita .
Exista spatii publice pentru tot felul de preocupari . Sunt hale uriase unde lumea se drogheaza, se imbata si apoi se ia la omor, dupa ce intreaga noapte a topait pe ritmuri tropicale. Femei goale in colivii i-au facut sa se creada cu adevarat printre palmieri si nuci de cocos. Probabil ca partea cu nucile de cocos are ceva adevar in ea, doar ca nucile de cocos nu sunt in copaci sau pe plaje, ci in pantalonii acestor stranii visatori tribali. Ce imi pare ca lipseste din fabricile astea pline de fum si afumati e cu siguranta focul din busteni, caci "sacrificiile" mai mult ori mai putin rituale sunt probabil destul de dese.
Locuri pentru pasionatii de film nu mai vorbesc . Multe din salile vechi au disparut, facand loc altora noi noute, unde te poti indopa cu floricele si substante acidulate pana pleznesti . Cadrul este cat se poate de civilizat insa, iar oamenii care ies de la film se opresc apoi intr-un bar sa spuna povesti langa o bere, sau la o plimbare daca s-a lasat seara.
Pasionatii de bauturi alcoolice au si ei bucata lor de teren unde se pot intalni la aceleasi vesnice povesti pe care le leaga seara de seara, amintindu-si de toate lucrurile ce le uita pana a doua zi.
Locuri unde puteau sa mearga parintii cu copiii erau pana in acest deceniu parcurile. Probabil si aceasta "afacere" ar trebui sa inceapa sa functioneze, pentru ca parcurile si copacii dispar cu rapiditatea cu care ar trebui sa creasca. Iar in locul lor apar superburtosi cu limuzine care dau amenzi celorlalti, si cresc exact in ritmul in care ar trebui sa scada. Si amenzile si burtosii.
Spatiile de lectura populare care te pot aduce alaturi de oameni preocupati ca si tine de o conversatie interesanta, de un suc natural de fructe si o lectura pasionanta, lipsesc cu desavarsire insa.
O sa incerc sa le explic pe fiecare in parte .
Se presupune ca exista numerosi oameni pasionati de citit. Se mai presupune deasemenea ca sunt timizi, retrasi si trebuie sa creezi spatiul in asa fel incat sa se simta atrasi de acest tip de intamplare publica. Ma gandeam ca ar putea exista doua variante:
Una e cea de tip Mall, deschisa, fara usi la intrare, doar cu un spatiu unde sa te poti spala pe maini inainte de-a atinge cartile din biblioteca localului . Asta ar creea un soi de respect pentru loc, iar vizitatorii ar avea siguranta unei igiene corespunzatoare, fie ca e vorba de tablete ce le poti imprumuta la fata locului, fie ca ti s-ar oferi varianta unei biblioteci "cu autoservire" . S-ar putea servi sucuri de fructe, cafea, poate bere scumpa dozata grijuliu . Mesele ar fi suficient de apropiate pentru a facilita o conversatie soptita. Varianta separeurilor s-ar potrivi si ea, insa le-as gandi cat mai simple, gandite in asa fel incat sa-l poti vedea pe cel de langa tine si sa-i poti vorbi . Ar fi la fel ca orice alt loc impersonal dintr-un Mall, te duci, iti iei portia de lectura, si pleci apoi ceva mai luminat decat intrasesi. Acelasi lucru s-ar putea intampla si pe aeroporturi, in gari, sau pe plaje sub acoperisuri umbroase, cand soarele e puternic si altceva n-ai de facut.
Ar fi apoi variantele din mijlocul targului sau de aiurea, unde fantezia patronului se poate manifesta in voie . Unii poate vor dori o muzica discreta,  jazz, simfonica sau cine mai stie ce . Aici cititorii isi pot aduce cartile cu ei, aranjati in jurul unor mese rotunde sau a unor masute comode cu scaune pe masura . In principiu cred ca nu ar merge bauturi alcoolice decat in cazul in care sunt organizate pe stil  club privat unde oamenii se cunosc intre ei si vor sa-si petreaca seara agreabil . Ar fi potrivita si o sala de discutii separata, unde, dupa ce ai citit "cartile zilei", sa poti vorbi in voie despre ele.
Dar in principiu spatiul ar trebui gandit tot pentru persoane carora le e mai usor sa comunice in scris decat prin viu grai . Multi isi fac notite pe marginea cartilor pe care le citesc sau pe foi separate. Acestea ar putea fi pline de farmec pentru cei ce le-ar gasi intre pagini sau in fisete special concepute, si de ce nu, ar putea fi startul unor povesti interesante . Evident pentru aceasta afacere ar fi buna o sustinere in media, fie pe bloguri sau retelele de socializare, fie aiurea, in functie de imaginatia oamenilor. Banuiesc ca fantezia fiecarui pasionat cititor ar putea adauga amanunte unei intamplari gandita pana la urma pentru el . Ii spun intamplare si nu neaparat local, caci se poate petrece in orice spatiu public care permite asta. Iar intamplarea in sine, care este pana la urma lectura, poate fi dublata de experienta unei prietenii durabile. Sau a minunii ce i se poate intampla oricarui ochelarist care cunoaste o ochelarista.
Gata, ma opresc cu visatul aici. Poate ca ideea i-a venit cuiva deja si e pusa in practica, iar eu doar m-am straduit sa inventez roata in dimineata asta.