Ultimul sezon

Alei printre plante bogate si mandre. Alei cu copii alergand pe langa adolescenti ce se tin de mana. Terenul e curatat, duhoarea industriala a disparut cu totul. E doar miros de pamant reavan altoit cu miros de primavara, iar daca e toamna cu miros de toamna. E atat de bine acolo incat ai vrea sa imbratisezi pamantul, sa-l saruti ca pe o amanta, ca pe o iubita care s-a gandit sa ti se daruiasca iar, atunci cand te asteptai mai putin. Si sa o tii in brate uitand de tine, uitand de timp, uitand si de spectacolul la care participi, apoi sa te plimbi asa cu ea, fericit ca veti fi martori la nasterea unui lucru nou.
Ma gandesc la oamenii care isi cultiva imaginatia ca pe ceva de mare pret. Ei ar avea un cuvant greu de spus cu privire la aceasta ultima parte a spectacolului. Acel ceva ce poate fi adus la lumina lucrand in permanenta la el, o alternativa la ceea ce e deja prezent. Pana la urma, inainte de a deveni realitate, multe lucruri bune au fost intai imaginatie pura.
Avand un teren fertil necultivat la indemana poate fi izvor de placere. Mai ales un teren ce a fost ocupat vreme indelungata de un templu al poluarii si stricarii naturii. Am gandit ultimul sezon doar ca pe o forma temporara, precum causul palmelor ce aduna apa cand ti-e sete . Cred ca oricine isi poate imagina acest segment dupa tendintele pe care natura le ofera cu generozitate la fel ca si imaginatia lasata libera.
Mai cred ca orice echipa pasionata de ecologie sau doar de gradini si parcuri poate face minuni . Am pornit deci de la premisa ca terenul este la marginea unui oras mare . Orice complex industrial ar fi avut deci drumuri de acces asa ca nu ar fi nici o problema in aceasta privinta . Cea mai buna intrebuintare a terenului ar fi cu siguranta un parc. Un parc ce poate depasi cu mult granitele in care s-a aflat constructia, un parc ce ar putea cuprinde si fostele drumuri si toata zona din jurul fostei cladiri .
Idei sunt nesfarsite. Locul ar putea fi pur si simplu parasit si ingradit astfel ca nimeni sa nu intre acolo. In cateva zeci de ani natura si-ar reveni in drepturi...
Dar cum traim intr-o lume grabita care asteapta rezultatele rapid, interventia omului ar scurta mult drumul catre obiectivul propus.
Pe locul fostei fabrici ar putea fi sapat un lac . Crapi uriasi ar tulbura suprafata apei, trestie si papura ar sta impotriva vantului si copii desculti ar speria mormolocii si rosioarele in joaca lor fara prihana.Din pamantul rezultat s-ar face dealuri si s-ar planta stejari, o intreaga padure . S-ar putea face deasemenea locuri superbe, o salba de lacuri separate de mici trecatori cu poduri din lemn . O zona ar putea fi aranjata pentru vizitare iar alta ar putea ramane in puterea salbaticiei, avand nevoie doar de impulsul de inceput pentru a deveni unul din cele mai seducatoare locuri de pe pamant.
S-ar putea face si un orasel de vacanta pe langa lac, cu beciuri unde oamenii sa se adune la povesti si un vin fiert, s-ar putea face chiar o vie care sa alimenteze productia locala de vin.
Dar vorbeam pana la urma de un serial de televiziune . Deci, indiferent de ideea ce ar sta la baza parcului, tipicul ar ramane acelasi. Adunarea unei echipe dornice sa participe la proiect, apoi planurile, operatiunea propriuzisa de modelare a terenului si in cele din urma primii vizitatori ce se vor bucura de noul loc aparut pe lume.Undeva printre aleile pietruite si stejarii falnici ar putea sa existe si un mic muzeu cu ceea ce a fost inainte, pentru delectarea oricarui pasionat de istorie.
Ma opresc aici . Cand ma gandesc cat de departe de luminile spectacolului sunt atatea mii de fabrici parasite incep sa ma indispun. The end.

Sezonul 2 - Demolarea

Desi cu cel mai spectaculos potential, pentru mine prezinta un interes scazut . Filmele si serialele ne-au obisnuit cu mii si mii de explozii asa ca am ajuns sa am mari rezerve in privinta acestora. Dar daca tot am inceput si sezonul asta, as incerca sa indrept discutia spre metode alternative. Banuiesc ca s-ar putea gasi solutii pentru o distrugere utila, folositoare mediului sau oricarui afacerist cu idei si inclinatii ecologice. Schema serialului meu se poate aplica in fond la orice constructie care a slutit si otravit lumea vreme indelungata. Pornind de la mall-uri pe care dezinteresul oamenilor le-a facut inutile si absurde, terminand cu fabrici innegrite si uitate de vreme.
Episodul 1 - Planul
Primul episod ar putea fi despre strangerea unei echipe de oameni dispusi sa demoleze complexul . Criteriul in jurul caruia se vor aduna toate ideile va fi desigur cel ecologic.Ia reciclarea totala a tuturor materialelor folosite in aceasta constructie va fi o prioritate. Metalul, sticla, caramida, totul ar trebui sa isi gaseasca un nou rost, o noua forma cat mai folositoare . Ar fi bun un plan chiar si pentru cele mai greu de reciclat elemente, si asta va fi poate unul din punctele de interes ale serialului .
Episodul 2 Inventarul
Se va inventaria totul, inclusiv subsolul daca este plin de tevi ori conducte sau adancimea temeliei, tot ce se poate afla despre constructie . Vor fi apoi discutii dublate de o cercetare atenta a locului pentru a studia toate posibilitatile si dificultatile pe care cladirea le genereaza.
Episodul 3 Planul
Alcatuirea planului de demolare .Se va pregati terenul pentru daramare, se vor aseza toate materialele necesare acestei operatiuni dupa criteriile enuntate mai inainte. Poate fi un episod foarte savuros tinand cont de toate dificultatile pe care acest gen de situatie le ridica.
 Episodul 4 Demolarea
Va incepe demolarea propriuzisa. In cazul in care a fost gandita pe etape, va fi filmata din zeci de unghiuri fiecare cladire in timpul schimbarilor, toate locurile ce au fost in episoadele anterioare subiect de povesti vor avea cate un material filmat in timpul demolarii . Ar putea fi fara voice over, doar muzica si imagine . Si aici banuiesc ca imaginatia si creativitatea omeneasca se pot manifesta in voie .
Episodul 5 Reciclarea
Toate materialele obtinute in urma demolarii ar putea avea o destinatie cat mai curata cu putinta . Vor fi bine puse in evidenta locurile unde se va recicla fierbetonul, fierul si sticla, tot ceea ce a alcatuit fabrica in cauza. Ma intreb asa, retoric, cum s-ar putea recicla fierbetonul. Ar trebui inventate poate niste masini care sa-l taie bucata cu bucata si sa faca din el opere de arta, canalizari ca in romanele lui Victor Hugo, stranduri si piscine pentru hipioti sau va servi pentru o multime de lacuri antropice unde sa se adune bursucii, albinele si broastele. Dar despre asta mai tarziu.
Episodul 6 Curatenia
Dupa ce tot ce-a constituit obiectivul vizat va fi plecat deja spre reciclare, va mai ramane inca mult de curatat . Cred ca toate operatiunile depoluante vor necesita si ele un episod. Mormane de sarma si fier, bucati de mortar si beton, motorina, pucioasa, ulei de motor si cine mai stie ce porcarii, toate vor necesita solutii de curatare si ecologizare.
Banuiesc ca dupa acest episod va ramane un teren viran plin de santuri caruia va trebui sa i se gaseasca o noua destinatie. Dar despre asta in sezonul urmator.
Thanks for watching.