Ma intelegi?

Nu mai tin minte unde am citit sau in ce film am vazut un mic citat pe care il reproduc aici asa cum mi-l amintesc : Increderea se castiga greu si se pierde foarte usor. Contextul in care l-am vazut era mult mai plin de seva si mai incarcat de sensuri, dar redus prosteste la cateva vorbe asa suna.
M-am gandit in toate felurile zilele astea, si oricum m-as gandi nu ajung sa inchei cu acest subiect. Parca tot timpul e ceva de spus pe aceasta tema, in permanenta se vad directii noi si aplicatii care de care mai interesante si mai fascinante par a iesi la suprafata.
O sa incerc sa notez cateva din cele care mi-au atras atentia. Probabil ca au mai fost spuse, probabil ca exista mari opere care au tratat tema increderii, poate ca deja se fac filme ori se scriu carti despre asta. Nu am de unde sa stiu, nu sunt atat de cult asa ca imi pun problemele copilareste, ca un om ce nu are incarcatura de experienta necesara sa trateze subiectul cu detasare ori cu plictiseala.
Oamenii sunt prin natura lor supusi unui lucru simplu si extrem de necesar numit colaborare. Nu putem exista in afara acestuia. Cei izolati pe insule pustii innebunesc destul de repede iar Robinson Crusoe trebuie tratata ca o poveste cu exagerarile si doza ei necesara de fantastic. Spun asta pentru ca in afara colaborarii, la celalalt capat se afla izolarea.Iar colaborarea, in mod logic se bazeaza pe incredere.
Nimic nu cred ca poate inlocui increderea. Nici legea, nici constrangerile, nici abuzul de putere, nici forta bruta, nici altele asemenea nu pot face mai eficienta colaborarea decat increderea. Aceasta este deci o valoare, un capital, chiar in sensul in care un “capitalist adevarat” ar folosi acest cuvant. Dar nu este doar o valoare mercantila sa zicem, ci este o valoare care produce si genereaza valoare la randul ei prin exemplul pe care il ofera, prin puterea pe care o genereaza si prin lucrurile ce vin in mod natural sa se aseze langa toate acestea. Evident se poate colabora si fara incredere, cu mii si mii de sisteme de spionaj, cu mana asezata pe tragaci ori pe bata in functie de gradul de civilizatie. Dar nu cred ca mai e vorba atunci despre colaborare, ci de Robinson Crusoe in asteptarea salbaticilor.
As mai adauga la ce am scris mai sus, ca increderea nu este o valoare perena. Ea urmareste o evolutie dar nu se supune legilor evolutiei. Acelasi lucru inseamna si intr-o grota si intr-un palat, cred ca acelasi pret il avea si pe vremea Egiptului antic si in vremea Renasterii.
E drept, sunt epoci cand nu mai ocupa locul pe care in mod firesc ar trebui sa il ocupe in vietile noastre, epoci stricate supuse bunului plac, capriciilor ori nebuniei. Dar toate acestea se adauga la creditul vesnic deschis al celor ce-si petrec vremea sadind astfel de samanta. Iar cactusii isi au si ei problemele lor.
E de prisos sa sustin aici cat de greu se construieste increderea. Totusi privitor la felul in care se pierde o sa supun atentiei istoria cuiva, spusa de un mare om ce a trait tot in vremuri agitate ca ale noastre, poate mai agitate si mai nebune, vremuri ce ingaduiau totusi cititul unei pilde.
E vorba de un personaj destul de ignorat, pe nedrept as zice eu, pentru ca povestea lui are toate datele unui best seller desi ar lua probabil un Oscar pentru rolul secundar intr-o ecranizare comerciala a romanului.
As vrea sa-l aduc in discutie pe monsieur Clubin. Cartea se cheama Oamenii marii, Victor Hugo, iar editia citita de mine purta pe coperta o frumoasa litografie la care nu am privit cu atentie niciodata.
De ea se leaga si o intamplare personala. Obisnuiam sa iau carti din biblioteca si sa le deschid la intamplare apoi sa citesc cateva pagini. La fel s-a intamplat si cu Oamenii marii. Pe atunci citeam Jules Verne asa ca aventurile despre marinari imi pareau fascinante. Probabil asta a fost motivul pentru care am scos-o din biblioteca, citind titlul si cautand ceva ispravi marinaresti. Nu am gasit din cele cu marinari la paginile respective in schimb am devenit martor la o scena macabra. Scheletul unui monsieur Clubin napadit de crabi aflat intr-o superba grota la voia ciclurilor marii .
Nu am de gand sa povestesc cartea si nici macar despre Clubin nu o sa zic prea multe. Clubin este un functionar constiincios care dupa o viata de cinste si corectitudine fuge cu banii companiei. Banuiesc ca oricine poate gasi cartea, nu e interzisa, si chiar daca nu e o lectura in rand cu actualitatea iti aduce in prim plan intamplari care vor face actualitatea sa para o gluma proasta.
As mentiona totusi, in afara de nefericitul personaj Clubin, un intreg capitol dedicat unui monstru. Este o descriere foarte departe de ceea ce astazi ne ofera posturile cu emisiuni documentare. O descriere facuta de un mare artist interesat de alte adevaruri decat cele masurabile, cu greutate, card de identitate ori clasificare zoologica.

La bulivar birjar

O sa reproduc aici o intamplare asa cum am auzit-o si mi-o amintesc. Unde nu imi aduc aminte exact o sa completez de la mine pentru a face istorisirea mai usor de citit.
La un moment dat, in armata, am lucrat cu niste camarazi la un proiect ce nu parea a avea un sfarsit. Cand am ajuns langa acestia am gasit o poveste. O poveste simpla si fara pretentii pe care o s-o reproduc aici.
Oamenii stateau acolo de ceva timp se pare si mai aveau de stat inca multa vreme. Si fiind atenti la ei insisi au observat ca injura prea mult si ca vorbesc obscen si murdar. Vazand acestea au decis la un moment dat sa se abtina de la astfel de atitudini dezgustatoare. Cine mai vorbea obscen, cine mai injura sau folosea vorbe urate punea intr-un borcan o suma de bani infima convenita dinainte Dupa un anumit timp insa, desi banii se strangeau si vorbe obscene nu se mai auzeau atat de des, lucrurile nu mergeau deloc bine. Tensiunea crescuse enorm, starile de nervi se amplificasera pana la nebunie si scarba de viata se asezase peste ei ca o conserva goala pe un par. Asa ca, dupa potopul de injuraturi ce au marcat in mod fericit sfarsitul acestei decizii nefericite,  au mers probabil la o bere cu banii stransi. Hotarati sa nu mai faca astfel de intelegeri paguboase cat or trai.