Saturday, December 28, 2013


Nu ma pricep aproape deloc la fotbal. De regula am incercat sa ma feresc de subiecte ce intra intr-un fel sau altul  pe agenda publica si starnesc pasiuni vecine cu nebunia. Totusi, cand eram copil, urmaream si eu meciurile difuzate pe atunci. Erau cele din campionatul national la care lumea se uita fara mare pasiune, dar cu mare atentie. Poate si din cauza ca fiecare meci putea lansa o vedeta sau o echipa intreaga spre succes. Asta contand desigur intr-o ierarhie a fotbalului care mi-e total straina. Poate ca totul se indrepta spre victoria intr-un campionat european sau mondial unde milioane de oameni stau cu respiratia oprita urmarind o faza sau alta. Nu ma intereseaza nici acum aceasta lume a fotbalului, asa cum nu ma interesa nici in copilarie. Probabil ca unul din motivele care a contribuit la distanta pe care am pus-o intre preocuparile mele si acest sport e o scena de o stranie violenta pe care am urmarit-o in direct in urma cu vreo 20 de ani. M-a facut sa ma gandesc atunci, ca si acum, ca fotbalul este ceva mai mult decat niste oameni foarte bine platiti care alearga dupa o basica de piele umpluta cu aer. Sunt sigur ca s-a vorbit foarte mult de faza, au fost identificati vinovatii si precizate vinovatiile, deci este un subiect care nu mai prezinta nici un fel de interes. Nu am urmarit traiectoria intamplarii pentru ca mi-ar fi fost prea jena sa ascult explicatiile indiferent daca erau adevarate ori false. Deasemnea nu ma intereseaza catusi de putin nationalitatea, apartenenta politica sau chiar numele jucatorilor implicati. Ceea ce a ramas intact este senzatia aceea de claritate a faptului consumat. In sensul cel mai rau. A unui gest care depasea total regulile jocului si pe cele ale bunului simt, si pana la urma orice fel de reguli. Pentru a se consuma in mod absurd in fata a milioane de spectatori nepreveniti, care doreau probabil sa urmareasca un meci de fotbal nu unul de karate, turca ori box.
Scena s-a petrecut la 1982 FIFA World Cup  si timpul scurs de atunci nu a facut decat sa adanceasca incertitudinile mele fata  de ceea ce se vede si ceea se intampla cu adevarat.


Sunday, December 1, 2013

Fundatura

Ati mers vreodata alaturi de un grup indreptandu-va spre...undeva? Un grup mai mic, mai mare, nu prea conteaza. Ma gandesc totusi ca un grup poate contine minim trei persoane. Si daca nu tin cu totii pasul este evident ca se destrama. Evident grupul e de obicei purtat de un obiectiv anume. Doar in filmele lui Bunuel oamenii merg la pas in linie spre nicaieri, fara sa discute intre ei si cu o determinare bolnavicioasa si straina de omenesc. Dar Bunuel exprima o pozitie suprarealista unde lucrurile fara inteles fac parte din normalitatea diforma a oniricului.
Dar mergand asa prin oras, alaturi de un mic grup de amici e important sa stabilesti un ritm. Pe drum se formeaza mici "bisericute", se incing discutii. Si pas dupa pas, avansand spre obiectivul propus, timpul pare a trece mai usor. Si daca tii ritmul fara sa obosesti prea tare, atunci lucrurile decurg normal.Dupa palavrageli mai mult ori mai putin interesante ajungi impreuna cu toata lumea acolo unde ti-ai propus si drumul pana acolo va fi imediat uitat, in cazul in care te-ai gandit la el pe parcurs.
Mai exista si cazuri nefericite pentru acest parcurs. Cand tipul care impune ritmul e cu picioare lungi, privire fixa, si tu mergi alaturi de cei care ii datoreaza ceva. Iar locul unde individul se grabeste e o casa de toleranta unde el are o datorie, loc cunoscut in tot orasul ca rau famat. Destinatie care risca sa-ti intrerupa normalitatea stiuta pentru totdeauna. In cazul asta probabil ca vei face un sprint sustinut incercand sa-ti ascunzi gafaielile, eventual afisand o expresie impasibila, fumand tigara pana la filtru si aruncand-o cu sete pe asfalt alaturi de un scuipat, schimband doar vorbe suierate cu partenerii de drum. Scalambaindu-ti fata de tine autenticele sentimente pentru a nu fii nevoit sa-ti accepti dezgustul si frica.
Evident poti sa zici  trecand prin fata  locurilor unde ai copilarit "pa oameni buni eu o sa-mi petrec seara asta in alta parte". Picioarele lungi or sa se incrunte la tine, iar  ceilalti, tarati de constiinta incarcata si de buzunarul gol se vor uita urat, iar cu putin noroc "alta parte" se va transforma in realitate iar maine pentru tine va insemna altceva decat pentru partenerii tai de drum. Poate tot ceva rau, poate te va calca o masina, poate vei cadea intr-un canal sau poate te va musca o vipera. Dar destinatia ta se va fi schimbat si picioarele lungi isi vor fi pierdut puterea cu toata expresia lor incruntata. Si apoi poate ca in timp ce veninul ti se raspandeste prin vene, fosta ta iubita cu care n-ai mai vorbit din adolescenta te va vedea intins pe caldaram si va declara ca te iubeste ca atunci cand te-a intalnit prima data cu tricoul negru pe care scria ceva cu alb. Sau poate din masina care te-a lovit va cobori o frumusete de femeie care te va duce la spital fascinata fiind de chipul tau indurerat si demn. Sau poate ca din canalul in care ai cazut plin de mizerie si duhoare vei putea privi ca la o revelatie spre stelele ce-i ghidau pe marinari in vremurile vechi, gandind astfel la trecut ca la un lucru drag. Lucru ce are toate sansele sa te duca undeva, altundeva decat fundul de canal unde ai ajuns urmand orbeste niste picioare grabite.



http://www.youtube.com/watch?v=QZfCoTvbXXc