Poluare

In urma nu cu multa vreme observam un anumit tip de mentalitate ce urmarea cu luciditate faptele intamplate cu intentia clara de a gasi vinovatii. O gaseai mai ales in serialele americane de duzina unde totul era foarte clar, ticalosul avea si mutra de ticalos iar singurul lucru decent care se putea intampla era ca acesta sa fie livrat justitiei. Ma mai uitam si la teribilele dezastre ecologice din ultima vreme. Unele cauzate de natura si poate de o neglijenta umana nepermisa, altele facute cu buna stiina de indivizi complet dezinteresati de alte lucruri decat propriile obsesii. Poate goana dupa profit, poate idei care le-au intrat in cap si nu si-au mai gasit loc de iesire decat ca probleme pentru altii sub forme poluante. Probabil ca vinovatii au in aceste cazuri nume si identitate, faptele lor sunt cu siguranta penale si foarte prost ascunse dupa tot soiul de legi diforme. Iar daca nu poti prinde si judeca un cutremur sau un taifun exista cazuri in care distrugerile  si suferinta provocata au strans lipite de ele un vinovat ori un grup de vinovati . E cat se poate de decent se pare sa mori inecat in cianuri si gaze toxice dar important e sa nu mori de cancer dupa o viata de fumator inrait. Desi internetul e suprasaturat de pornografie lumea inca se uita cu indecente priviri la rochiile decoltate ale divelor. Nu ii pasa nimanui de miliardele de tone de deseuri depozitate alandala dar se vor gasi destui sa-ti faca reprosuri severe cu privire la scobitul in nas ori la scuipatul pe caldaram. Intr-o lume superspecializata si  lupta impotriva ticalosiei e clar impartita. Si trebuie sa recunosc sarcina imposibila a individului care ar porni un razboi impotriva tuturor ticalosilor. Superman ne priveste zilele astea neputincios si se gandeste probabil ca asta nu e totusi planeta lui. Sau poate ca exista cate un supraom pentru fiecare ticalos. Asta e si motivul pentru care care atat de multi scapa nepedepsiti. Sau poate ca e o lume care nu-si accepta sfarsitul, care refuza sa moara cu demnitate asa cum macar o perioada a reusit sa traiasca.

 Imaginea este luata de pe site-ul Deviant art, adresa aici:
http://hitotsumami.deviantart.com/art/Superman-Blackest-Night-384336632

Civilizatia fundului

Urmarind falsele dezbateri de zilele astea despre legi din ce in ce mai aberante si mai imposibil de aplicat fara dezastre majore in toate domeniile m-am gandit la ceva. La faptul ca asistam la o revolutie. Nu la cea de care manifestantii din strada fac atata caz, si care lupta atat de frumos si elegant deocamdata, nici a taranilor revoltati din zonele afectate de aceste legi fara noima. Ci cu o revolutie pornita de sus in jos. A puterii care a corupt ce a putut corupe iar cu restul de oameni ramasi a hotarat sa aplice forta intr-un mod atat de copilaresc si radical incat te intrebi fara mare curiozitate cum arata personajele in carne si oase care genereaza astfel de intamplari si cam care e reactia lor omeneasca urmarindu-si propriile conceptii puse in practica.Probabil ca vei observa ranjete, crize de ras isteric, zambete pline de subintelesuri, gesturi plictisite si repetitive sau figuri impasibile gata sa izbucneasca in abrupte crize de nervi. Dar asta e fara importanta.
Aceasta guerilla cu aparente de legalitate purtata tot cu legi, care de care mai stramba si mai fara noima, urmareste desigur un scop. Radicalizarea societatii  si justificarea perfecta a interventiei brutale. Lucru pe care il  face sau il va face oricum.
Revolutionarul de astazi nu mai poarta basca si kalasnikov ci costum si cravata, iti zambeste usor pervers din poze de grup si se bucura in fiecare moment al vietii lui ca nu este de cealalta parte.
Nu e prea mare lucru de spus in fond. Prostiile apar mult prea rapid, si probabil ca la capatul fiecarei prostii se afla o vointa si o persoana ori un grup de persoane. Ca sa ajungi la ei insa trebuie sa treci printr-un zid compact de coruptie, lucru greu de realizat.
Probabil ca n-am ajuns aici intamplator. Urmarind canalele comerciale am observat ca in prim plan se afla de vreme buna fundul. Topaie, danseaza, se incordeaza, sclipeste. Nu mai conteaza cui ii apartine si cum a ajuns in prim plan. Ci doar cat de repede vom reusi sa inlaturam efectele pe care le-a produs acest actor cabotin prin aparitiile lui intempestive.

Sarmanul Neo

Doream sa incep o noua nota despre intimitate, probabil ultima. Dar m-am gandit ca nu isi mai are rostul. Oamenii nu se gandesc astazi la pierderea intimitatii ca la o forma de control absolut, ci doar ca la un prilej de socializare sau cel mult actul natural si binevoitor al unei administratii care ne vrea in fond si la urma urmelor doar binele.Care evita sa foloseasca informatiile ce le obtine impotriva cetatenilor.
Intr-adevar. Problemele pe care lumea le are de rezolvat azi sunt mult mai importante decat informatiile obtinute prin rapt si folosite de catre indivzi fara identitate pentru a-si atinge scopurile. Scopuri la fel de dubioase probabil ca si metodele utilizate in obtinerea lor. Deci nu o sa scriu despre intimitate. Doar o sa incerc sa prelungesc un pic scenariul unui film celebru. un film care a ramas si astazi la fel de popular, sau poate la fel de vizionat ca in momentul aparitiei.
Matrix e probabil si cel mai reusit blockbuster din ultimele decenii. Cu toate astea, personajul principal nu a starnit pasiuni ca alte caractere de film. Nu este simpatic, agreabil, placut sau macar admirat. Spun asta prin comparatie cu alte filme care au facut o stralucita "cariera". Cool Hand Luke e un simbol  pentru sfidarea autoritatii, Terminator puterea oarba ce urmareste un obiectiv cu toate resursele posibile, Big Lebowski un aiurit fumator de marijuana nimerit din intamplare intr-o situatie aparent fara noima, iar lista poate continua teoretic la nesfarsit.
Neo? Nimeni nu si-ar dori sa fie Neo. Nu cred ca exista citate celebre pe care cultura pop sa le fi retinut din discursul lui Neo decat probabil cel de la inceput in care spune "I'm nobody" aruncand asupra lui lumina corecta.
Apoi Neo are o sarcina teribil de ingrata.Trebuie sa salveze o lume care nu vrea sa fie salvata, ba dimpotriva, se va opune prin toate mijloacele oricarui posibil "salvator". Pana la urma a salva pe cineva inseamna a-l scoate dintr-o situatie grea si a-i oferi posibilitatea de a trai mai bine, mai frumos, mai demn. Sarcina teribil de grea pentru un nimeni de a carui existenta stiu doar cativa indivizi din tabere opuse. Si cu atat mai grea cu cat aparentele sunt pastrate iar toata lumea pare fericita.
In afara de faptul ca trebuie sa salveze lumea impotriva vointei ei, Neo mai are de luptat cu o serie intreaga de personaje psihopate care vor face tot posibilul sa-l distruga si care acolo unde se afla si Neo au putere absoluta.
Si dupa aceasta scurta prezentare as aduce in discutie un mic exercitiu de imaginatie desprins de viziunea pompieristica a Hollywoodului . Asa cum dealtfel par a spune si continuarile la Matrix, Neo ramane in viata din nefericire.
Exercitiul pe care il propun este o scurta privire in viata actuala a acestui nimeni contemporan . Niciodata nu a fost prea popular, deci nici macar de uitat nu are cine sa-l uite. Nu poate fi nici asasinat probabil pentru ca a capatat un rost intre timp. Evident un rost foarte indepartat de scopul initial, salvarea lumii.
In primul rand zilele astea Neo e supravegheat in permanenta. Se stie totul despre el. Desi a ramas om functiile lui sunt in Matrix cele ale unui program oarecare.
Are un mediu in care traieste ca orice om obisnuit, cu prieteni, apropiati poate o iubita, niste pasiuni si niste tendinte, poate un loc de munca. Pericolele la care e supus au ramas aceleasi ca la inceput, iar contextul generat de intamplarile prin care a trecut nu-l vor mai parasi niciodata. Sfarsitul care i se pregateste nu e decat o problema de de timp.
Mi-l imaginez ca pe un soi de panou cu multe slidere, butoane si indicatoare in mainile celor care folosesc tot ceea ce stiu despre el. La fel e si lumea din jurul lui. Fiecare zi e aranjata cu minutiozitate de o multime de ingineri de sistem pentru a obtine de la el lucruri folositoare unui individ sau altul.
Daca spre exemplu se doreste de la el eliminarea unui "program" se trage pana la capat sliderul cu intentii criminale. La fel se intampla cu parerile lui despre viata, filosofie, politica, "relatii interumane" sau mirosul de papadie.Pentru fiecare e cate un buton cu diferite gradatii si la capatul fiecarei decizii pe care o ia - o intreaga piramida de fapte se rastoarna in Matrix. Il cred suficient de inteligent sa inteleaga situatia in care se afla dar nu suficient de inteligent ca sa scape de ea.
Asa ca asista neputincios la felul in care aproape orice tip de relatie umana pe care o traverseaza e maimutarita caricatural prin aranjamente minutioase de culise, cum fiecare fapta pe care o savarseste devine irecognoscibila in mainile altor "ingineri" maestri in interpretari sau cine mai stie cu ce specializare perversa.
In afara de asta Neo nu e un tip charismatic. E strain de toti desi incearca cu eforturi vizibile sa inteleaga ce i se intampla si sa se adapteze. In afara felului in care e prezentat in anumite situatii limita, Neo ramane un inadaptat blocat intre universuri de neinteles, o victima sigura.Pentru miile de profitori ce vad o situatie ce poate fi exploatata, pentru fanatici sau nebuni ce inca il cred poate vreun salvator, pentru toti cei care stiu de situatie si vad in ea un prilej sa se salte sau sa aduca in favoarea lor cele ce se intampla.
Dar cui ii pasa? In fond asta e dobitocul care s-a crezut salvatorul lumii.
Ca sa nu inchei nota in mod atat de pesimist agentii vor astepta probabil ceva mai ingrijorati noul "target". Care cine stie? Poate chiar va reusi sa salveze lumea, ii va lua pe agenti, ii va baga intr-un sac si-i va duce direct in iad trantind cu putere si bolovanul de la grota.