Nu prea am raspunsuri la astea . Si oricum e prea general pusa problema . Asa ca o sa discut un caz particular, sa incerc sa-l lamuresc pe acesta, multumindu-ma deocamdata cu atat.
Nu stiu daca putem trai fara clisee. Ne formam o imagine despre un lucru si il lasam acolo fara sa ne mai ocupam de el . Asa raman instantaneele cu oamenii ce-i intalnim, cu locul de munca, cu literatura, poezia, televiziunea sau orice altceva. Pana la urma avem mintea formata pentru clisee . Cum ar fi sa verificam de fiecare data, fiecare parere pe care o avem despre un lucru? In primul rand ar fi imposibil, nu avem capacitatea mentala si timpul necesare pentru asta, apoi ar fi inutil . Da, am vazut un lucru, mi-am format o parere, ce rost are sa revin asupra lui? Stiu ca e acolo undeva in mintea mea, are o eticheta, am un anume mod de a ma raporta la el deci povestea e incheiata . Oare asa sa stea lucrurile?
Ideologiile lanseaza tipare de gandire . Traind in comunism am avut in permanenta de-a face doar cu clisee . Intelectualii, oamenii muncii, intelegerea intre popoare, bunastarea materiala, lupta de clasa, toate erau doar clisee tampite . Nu rezolvau nimic, dar nici prea mult rau nu faceau . Stateau ca panzele de paianjen in casa parasita si nu suparau pe nimeni. Apoi lumea s-a schimbat brusc si poate ca toate temele invechite ar fi trebuit supuse atentiei si denuntate ca falsuri . Cu sensul ca sunt lucruri in care nu poti crede, ca nu folosesc la nimic, doar ne incurca in a privi lumea noua ce se se naste zilnic sub privirea noastra . Nimeni nu le-a distrus, cel putin nu a facut-o cu suficienta convingere, asa ca spanzura inca prosteste in gandirea comuna, otravindu-ne viata, punand semnul egal intre mere si gutui, intre pesti si camile, intre nuferi si ciuperci.
Spre exemplu prostia de a imparti oamenii in categorii . La stilul comunist . Oamenii muncii, intelectualii, artistii, etc.
La o superficiala analiza logica oameni ai muncii sunt toti . Si intelectualii si muncitorii, si artistii, si profesorii. Toti isi castiga existenta prin munca . Doar ca fiecare are rolul sau in orice societate obisnuita . Anumite indeletniciri, toate folositoare lumii in care traim, cer munca fizica, altele munca intelectuala...altele doar contemplatie si iubire . Doar daca ai de gand sa-i pui sa se bata intre ei e foarte utila impartirea . Altminteri e vorba de cuvinte pe care le gasesti in dictionar.
Ce inseamna pana la urma un intelectual? Nu o sa pun definitia de dictionar aici, astazi e foarte usor pentru oricine sa caute si sa afle. Pentru gandirea comunista un intelectual e probabil un scriitor, un filosof, un ganditor, un profesor . Evident, astazi aceste indeletniciri nu mai fac prea multe parale, deci pana la urma, un intelectual care nu are solide abilitati manageriale sfarseste precum artistul foamei al lui Kafka .
Revin la o scurta enumerare a ceea ce poate fi definit drept intelectual. Un traducator priceput este cu siguranta un intelectual. Un scriitor la fel . Un specialist in istoria evului mediu la fel . Un editorialist? Un filosof? Un pictor? Oare au toti oamenii acestia cu ocupatii intelectuale, ce isi castiga existenta de pe urma acestor preocupari, o "constiinta de clasa"?
In opinia mea sunt doar individualitati ce stau sub umbrela plina de gauri a unui tipar idiot .
Sau poate ca nu sunt de fapt decat oameni ai muncii, urmand logica comunista, ce se zbat din greu sa traiasca mai ales in aceasta trista perioada, cand omul de grota topaie pe ritmuri tribale ocupand cu nesimtire scena publica.
Uneori ma intreb daca nu cumva un intelectual este doar un om binecrescut si politicos, un om care intelege buna crestere si politetea la adevarata lor valoare si le aplica in viata de zi cu zi incarcand si lumea din jurul sau cu discretie si amabilitate . Evident am lansat si eu un cliseu.
Daca privesti in istorie vei remarca si nenumarate cazuri de intelectuali ce si-au petrecut viata aventuros, unii dintre ei au luptat in razboaie, altii si-au purtat propriile lupte pictand, scriind, sau straduindu-se sa distruga clisee ce le pareau prostesti, in vreme ce toti cei din jurul lor luptau din greu sa le pastreze. Iar scrierile lor sunt departe de ceea ce s-ar putea numi un etalon de politete si amabilitate .
Oare impartind oamenii in categorii, si stabilind tipare ireductibile nu ii inchidem in temnita imaginii pe care ne-am facut-o despre ei, uitandu-i acolo plini de lacrimi si suferinta? Uitand ca inainte de a fi devenit imaginile strambe din mintea noastra si-au inceput drumul in viata ca oameni?
Nu cred ca toate sabloanele sunt prostii . Unele au radacini adanci in normalitate si nu are rost sa le pui la incercare . Dar altele devin inutile si ne incurca foarte tare in efortul de adaptare la o lume in vesnica miscare. Iar observandu-le pe cele nocive si inlocuindu-le cu o imagine mai adecvata prezentului, poate fi de un folos real celor ce au de gand sa renunte la ochelarii de cal ce insotesc uneori cararile pe care o apuca.
http://www.deviantart.com/art/Everybody-Comes-to-Ricks-double-splash-page-346488437
