Precizare

Citind nota precedenta observ ca am intrat intr-o zona de care m-am ferit tot timpul: cotidianul romanesc. Nu o sa sterg nota, o voi lasa ca un mod de a-mi reaminti sa nu mai fac asta. De ce?
Din cateva motive pe care le voi enumera in continuare, si care m-au tinut pana acum departe de asta chiar si cand tineam jurnalul anonim.
Tentatia e destul de mare. Toata zarva creata in jurul evenimentelor, sau non evenimentelor de peste zi iti creeaza popularitate. E un fapt cert. Nu trebuie decat sa scrii simplu, pe intelesul tuturor si sa faci cat mai multa galagie iar daca nu te pricepi la asta sa iti dai cu parerea cat mai critic cu putinta si prefacandu-te ca le stii pe toate. In cele din urma nu vor intarzia sa apara si vizitatorii, si comentariile.E un leac bun contra plictiselii in cazul in care ai vreme de pierdut si nervii necesari ca sa urmaresti toate intamplarile de peste zi. Probabil ca vei ajunge in topuri de profil, vei fi citat pe forumuri si vei deveni o glorie virtuala admirata, temuta si respectata. Evident in cazurile fericite. (Nu stiu ce se intampla in cazurile nefericite, sunt absolut convins ca exista si din acestea suficiente.) Poate chiar vei ajunge la concluzia ca esti o valoare autentica.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu cred ca blogul meu, sau felul meu de a scrie, din ce in ce mai dezordonat si mai neglijent in ultima vreme este cu adevarat o valoare. Il tin in ideea de a mai afla lucruri despre mine scriind si in speranta ca ceea ce scriu poate folosi cuiva, ii poate atrage atentia asupra unui fel de a privi lucrurile pe care eu il doresc cat mai original. Daca este sau nu o valoare asta o va stabili timpul, in cazul in care acest mod de exprimare va mai dainui.
Dar nici nu vreau sa mai cad in aceasta capcana, de analiza superficiala a unor lucruri pe care nu le cunosc indeajuns, despre care mi-am facut o imagine doar citind presa.
M-am trezit criticand media cu informatii luate tot din media, dupa principiul cui pe cui se scoate, (principiu pe care dealtfel nu l-am vazut niciodata functionand.) Lucru destul de obisnuit dealtfel, cat se poate de banal, si asa cum ziceam teribil de tentant pana il gasesti reprodus in mii de alte forme prin alte parti. Evenimentele cotidiene pot primi mii de interpretari si asta poate deveni fascinant. Dar paleta in care sunt oferite este atat de bogata, oferta atat de variata iar eu catusi de putin dornic sa-mi fac o cariera din asta.
In plus e cel mai schimbator mediu pe care l-am intalnit. Articole care pana mai ieri pareau de neconceput azi troneaza pe prima pagina si regulile se schimba din mers. Ca pentru oricare lucru facut bine iti trebuie instinct si placerea de a-l face altfel in foarte scurt timp sfarsesti in uitare, lucru nedorit. Pentru ca pana la urma faima e cea pe care o cauti preocupandu-te de astfel de subiecte care sfarsesc in uitare dupa o "cursa" nebuna de cateva zile.
Apoi face nota disonanta cu restul blogului. Incerc sa asez in aceste pagini lucruri la care lucrez de multa vreme fara voia mea, lucruri care mai mult ma gandesc pe mine decat le gandesc eu pe ele si carora le caut un fel de rezolvare.Incerc sa le asez. Mai vreau deasemenea sa dau blogului o identitate, o personalitate si un stil iar notele despre cotidian oricat de atractive ar fi ca subiecte de dezvoltat, sunt intotdeauna facile si foarte usor de folosit de catre altii in scopuri neclare.
Totusi o s-o pastrez si din motivul ca are ceva din stilul pe care am incercat sa-l imprim aici, o mare bucurie traita acum 20 de ani transformata intr-o mare dezamagire astazi.
Nota scrisa ieri m-a determinat sa rasfoiesc presa. Sa vad in ce masura m-am inselat in scrierile mele. Pregatisem deja in minte niste note despre politicieni si politica, despre stanga si dreapta despre care se face atata caz acum si despre vechii - noi oameni politici care, ma gandeam eu, vor distruge ce au lasat celelalte generatii de politicieni in picioare, in aplauzele nedisimulate ale unei prese pe cale sa devina insasi politica. Nu ma inselasem deloc dar vorbisem despre trecut. Presa de care adusesem aminte nu mai exista, in foarte scurt timp fusese inlocuita de o alta.
Daca lucrurile merg in continuare asa evolutia o va lua in sens invers, si peste o vreme nu foarte indepartata ne vom trezi cu totii in copaci descoperind cu pasiune primele unelte si folosindu-ne de ele ca sa ne crapam capetele. Un subiect la care incep sa ma gandesc de pe acum.

Noua amanare a notei despre intimitate

M-am decis sa nu scriu despre lucruri de actualitate, sau la moda. Desi decizia mea intereseaza prea putin, blogul avand un numar foarte redus de cititori, am simtit nevoia sa fac aceasta precizare pentru cei interesati. Totusi o anumita stire din cotidian mi-a atras atentia la un moment dat, pentru ca printre multe lucruri bizare, absurde sau macabre facea nota discordanta tocmai indeplinind toate aceste conditii.
Inainte de asta as vrea sa fac cateva precizari.
Dupa 20 de ani de la schimbarea regimului comunist tot nu am reusit sa am un sentiment de dezgust fata de presa. Nici macar fata de "acea parte a presei". Amintirea primului ziar "liber" de dupa revolutie care mi-a cazut in mana, ma tulbura si acum. Intamplator se chema chiar Libertatea si era radical diferit de Libertatea de astazi. Se distribuia gratuit si literele de-o schioapa care anuntau caderea regimului imi provocau o bucurie stranie, erau ca o fereastra brusc deschisa spre o noua lume. Nu stiam cum va fi noua lume, si atunci nici nu imi pasa, imi imaginam tot ce putea fi mai frumos.Foaia tiparita din mainile mele contribuia decisiv la asta. Mai pastrez si acum ziarul acela, undeva pe un raft prafuit printre niste Romanii libere pentru care se faceau cozi imense si niste Dileme care pe atunci inca nu erau vechi.
Am spus toate astea pentru ca urmeaza sa supun atentiei lucruri destul de regretabile despre acest foarte important segment al vietii publice romanesti. Pornind chiar de la acea stire ciudata care inca ma urmareste.
Evenimentul media suna cam asa: in urma unor zvonuri, care au circulat pe internet, in presa de senzatie si din om in om o masina de salvare a fost izgonita cu bolovani dintr-un cartier marginas al Bucurestiului. Se pare ca acest caz s-a mai repetat si in alte locuri dar de asta nu mai sunt sigur . Nu vreau sa devin la randul meu o sursa de zvonuri asa ca ii invit pe cei preocupati de asta sa se intereseze. Nu o sa vorbesc nici de zvonul in sine care era sinistru si caraghios in acelasi timp, imbogatit probabil de folclorul urban .
Pagini intregi de discutii pe forumuri, poate si pe chaturi sau in alte zone ale internetului dedicate acestor intamplari indicau o deruta totala . Probabil intretinuta si de zgomotul salvarilor care uneori lasa impresia ca Bucurestiul este un oras sub asediu. Probabil si de oameni special instruiti sa intretina acest tip de "informatie" profitand de confuzia generala. Cert este ca ziarele care se pretind serioase au ignorat subiectul, televiziunile din "mainstream" l-au tratat destul de superficial, ziarele si televiziunile de scandal au exploatat lucrurile in felul lor, fara sa ofere informatii autentice ci doar incercand sa amplifice paranoia. Dupa toata povestea nu am inteles nimic. Se pare ca declaratiile oficiale ale politiei nu au fost luate de nimeni in serios ceea ce e si mai ingrijorator. Iar alti oficiali care sa vorbeasca despre acest subiect nu am mai auzit in acea perioada.
Ceea ce m-a frapat a fost sensibilitatea iesita din comun a opiniei publice la zvonuri. O astfel de sensibilitate la zvonuri mai exista pe vremea cand presa era complet aservita sistemului si in mass media nu existau decat pseudostiri comandate . Daca situatiile au devenit similare, inseamna ca o mare parte a opiniei publice nu mai crede ca presa din Romania mai selecteaza informatii care o privesc, informatii de interes public. Asta inseamna ca ceea ce numim astazi presa are o viata paralela cu interesul public pe care pretinde ca-l slujeste. Asta inseamna ca pe zi ce trece se indeparteaza tot mai mult de acest interes dand astfel nastere la situatii hilare in care zvonul venit de la vecin suna mai credibil decat ceea ce massmedia alege sa prezinte, la ore de maxima audienta sau la buletinele de stiri. Mai simplu spus in destul de scurt timp, daca nu exista oameni geniali care sa inteleaga situatia si sa incerce sa o schimbe, presa nu va mai fi sursa de informatie ci doar o rafuiala ridicola intre oameni care detin controlul total asupra ei.
Politicienii sunt fara nici o putere in aceasta falsa dezbatere. Pentru ei presa trebuie sa fie un permanent aliat, prin natura lucrurilor. Pentru asta au ajuns la situatii de un penibil total in care vorbesc despre lucruri despre care nu stiu absolut nimic, intrebati cu prefacut interes de ziaristi care nu stiu nici ei mare lucru despre subiectul dezbatut, ceea ce numai la un observator informat nu poate duce. Gazonul prea scump de pe cine stie ce teren de fotbal, scandalul trabucurilor contrafacute, sau ore intregi de discutii intre aceiasi oameni despre gafe politice, chiloti politici, sau pur si simplu politici politice. Probabil ca interviuri luate oamenilor care stiu cate ceva despre un subiect la moda sau altul i-ar scuti pe bietii politicieni sa se mai faca de ras. Dar evident ca ideea asta nu ii poate veni unui politician care ar fi acuzat ca nu respecta libertatea presei, nici de un ziarist care face doar ce i se spune, iar societatea civila pare amortita de suvoiul de antiinformatie. Astfel ceea ce ar fi trebuit sa fie fereastra catre o lume mai frumoasa a devenit o fereastra inchisa si cu obloanele trase prin care se aud sirenele salvarilor.
Pe forumuri se facea caz de prostia romanilor, asa ca pentru orice aiureala in ultima vreme. O fi si prostie, insa nu mai mult decat la altii . Aici nu este vorba de prostie ci de neincredere, care face parte din cu totul alta categorie de lucruri. Nu e nevoie sa fii laureat al premiului Nobel ca sa iti pierzi increderea. Trebuie doar sa constati ca media bate campii, si ca se pot intampla lucruri importante asupra carora se tace chitic. Atat e suficient.