Tuesday, December 20, 2011

Ticalosi si imbecili

In filmele americane din ultimele decenii s-a perpetuat un cliseu. Cred ca prima data cand am luat nota de el a fost la sfarsitul anilor saptezeci vazandu-l in filmul Superman.( Pe atunci nu stiam desigur ca-i un cliseu.) Geniul raului, Lex Luthor, unul din principalele axe ale scenariului se inconjoara de imbecili. E greu de spus "se inconjoara" , totusi, pentru ca lumea lui e alcatuita din doua persoane. Ottis, slujitorul sau umil, si personajul feminin al carui nume nu il retin, ce nu pare a sta cu Lex din prea multa dragoste ci doar pentru un minimal statut subteran unei strazi cu proprietati imobiliare foarte scumpe.
Deci cel mai mai supus slujbas al intruchiparii depline a raului in acest film e un imbecil. Un om greu de suportat de catre stapanul lui prin imensele gafe pe care le savarseste, prin pericolele la care il expune si nu in ultimul rand la efortul pe care simpla lui prezenta il solicita. Cliseul se repeta in multe filme ulterioare si probabil anterioare acestuia dar nu pot vorbi decat de ce stiu.
Intotdeauna m-a mirat imbecilul. Ticalosul nu. Ticalosul e bine determinat de niste motivatii precise. In acest film vrea sa extermine o parte din lume ca sa isi construiasca hoteluri. O ambitie demna de un nemernic, o adevarata lumina in raiul ticalosilor. Dar imbecilul, slujitorul sau devotat, ce cauta oare in acest peisaj? Il vad mai degraba in maieu si chiloti preparand gratare pentru familie duminicile si pleznindu-si copii cand infunda toaleta cu mancarea cainelui. Ce cauta el in decorul organizat si atat de elaborat al ticalosului?
O sa incerc cateva explicatii fara sa ma abtin totusi in a-mi exprima si unele nedumeriri.
Una din explicatii ar fi contrastul. Lex Luthor nu poate gasi stralucire pentru personalitatea lui dacat gasind o personalitate langa care sa se evidentieze. Deci poate sa fie cu adevarat implinit doar in prezenta imbecililor sau al unui reprezentant de seama al lor. Astfel tot ce spune va parea stralucit, inteligent si demn de luat in seama pentru ca singurul care il priveste si incearca sa-l inteleaga este idiotul. Nedumerirea mea este tot fata de Ottis. De ce se lasa umilit in acest hal? Una din explicatii o da chiar filmul.E atat de obsedat sa nu greseasca incat nu mai are timp nici pentru el nici pentru altceva. Toata atentia lui e orientata spre a-si sluji seful astfel incat nimic altceva nu mai conteaza. Lumea lui se identifica cu frica pentru stapan.
Totusi intrebarile raman. Nici chiar Ottis nu poate fi atat de prost incat sa nu isi dea seama ca grupul imbecililor e mare si ca persoana sa nu este de neinlocuit. Dar se bazeaza probabil pe obisnuinta." Lex nu se va descotorosi de mine atata timp cat e obisnuit chiar si cu prostiile mele", probabil ca gandeste el atunci cand se mai desprinde de frica. Dar e desigur un rationament care functioneaza doar pentru a se linisti pe sine. Filmele americane nu au lansat si cliseul ticalosului care plange dupa imbecil.
Apoi imbecilul se supune unor pericole imense. In preajma ticalosului singurul lucru pe care ti-l poti face sunt dusmani. Dusmanii lui Lex devin si dusmanii lui Ottis, iar inconstienta rautatii lui Lex va atrage peste Ottis toate rele pe care Lex le provoaca. Deci oricat ar fi de prost isi da seama ca traieste intr-un permanent provizorat. Desigur exista Superman dar este greu de presupus ca acesta va interveni pentru el. Iar singurul curaj pe care Ottis il are este frica de pedeapsa.
Intrebarile care se nasc mai sunt si de ordin estetic totusi. Cum poate un personaj negativ care se vrea frumos si admirat in rautatea sa in preajma unui natang ? Oare natangul nu ii va cobori prestigiul asumat cu atata truda in savarsirea raului? Oare gloria fiecarui rau facut nu va fi anulata de fiecare prostie facuta de tolomac? E greu de raspuns la aceasta intrebare si numai cineva care il cunoaste pe Lex Luthor ar putea raspunde pertinent. Filmul nu dezvaluieste nimic din acest mister.