Natural

De ceva vreme, traiesc cu sentimentul ca a trai nu mai are nici un inteles. Nu stiu de cand cu exactitate . As vrea sa cred ca lucrurile de felul asta nu se intampla totusi peste noapte . Adica ieri eram bine merci, iar astazi, fara vreun motiv aparent toate rosturile ce dadeau vietii mele un sens au disparut si singurul lucru de care mai sunt capabil este sa ma zbat in caderea spre nicaieri.
 Dar stiu ca nu e asa. Ajung uneori cateva secunde ca tot trecutul tau sa se scindeze in urma unui eveniment iar tu sa cazi.
Ei, desprins de copac vei vedea ce vei face mai incolo . O sa te manance cineva. Stricat cum esti, ca doar n-ai cazut de sanatos ce erai, o sa te inghita vreun animal care o sa-ti cace semintele pe undeva . Tie nu o sa-ti mai pese . Rostul tau era in pom, copt, frumos, cald din razele soarelui si mandru ca esti printre frunze si frati de-ai tai.
Dar uneori simti ca totul s-a terminat .Viitorul la care ai fi putut visa in frunzis orbit de soare s-a dus, iar acum singurul lucru ramas e caderea.
Intelesurile nu mai sunt. Vorbeai frunzisului si fructelor iar acum vorbesti doar propriei tale greutati care te duce unde vrea ea . Adica in jos. Ti-e frica de impact dar mai frica ti-e de cadere .
Totusi caderea e naturala . Nu a survenit nici un eveniment . Doar te-ai copt . Sau cum ar spune voci razlete, te-ai fript.