Vorbind despre prostie

Fiind un subiect atat de mediatizat, m-am gandit sa-l atac si eu. E la moda, si a ataca prostia si prostii te face sa pari destept. E deasemenea un topic foarte dificil cu care ar trebui sa umbli cu mare grija. De ce spun asta? Categoria prostilor, fiind atat de larga, raspandita si fara ihibitii iti poate aduce nenumarate neajunsuri. Iar tu cel destept, care privesti lumea cu superioritate catarat pe cine stie ce prostie, o sa iesi din situatie cu hainele mototolite.
Pe mine nu ma deranjeaza prostia altora. Din punctul meu de vedere prostia este un neajuns doar pentru prost. El este singurul saracul care sufera, singurul care indura sarcina propriilor limite. Oamenii care nu inteleg ce li se intampla, care nu stiu ce fac dar continua sa faca, cei care vorbesc fara inteles sau noima, cei care nu inteleg in ce situatie se afla, sau cum sa ajunga la ceea ce isi doresc imi inspira mai degraba mila si compasiune. Uneori sunt oameni buni, si a-i ajuta intr-un fel ori altul e un privilegiu. Alteori sunt canalii, si acestia starnesc mai degraba spaima decat mila, iar ignoranta lor ii duce adeseori in situatii carora nu le mai pot face fata. Cu riscul de a lucra la un autoportret, recunoscandu-ma in unele din ipostazele pe care le-am descris mai inainte, o sa continui totusi nota. Dincolo de toate astea, prostia, nedublata de agresivitate sau rautate, trece neobservata.
Poti sa educi un prost, astfel incat viata lui sa devina mai usoara si mai placuta, sa-l ajuti, sau sa-l lasi pur si simplu sa moara de singuratate, omorat de boala sau de o calamitate naturala. Ori, daca nu ai aptitudini de invatator, il poti ignora, vazandu-ti de egoismul tau. Doar nu e nimeni responsabil cu prostia. Ce poti face este ai grija ca prostii sa nu se afle in anturajul tau sau in ierarhie, asta ca sa fii sigur ca ai o viata mai buna decat a lor.
 Nu o sa vezi un prost vorbind despre valoarea educatiei, despre importanta de a inlatura ignoranta sau despre ajutorul legitim pe care orice prost il merita. Si de fiecare data cand il auzi vorbind de aceasta ar fi fost de preferat sa-i asculti tacerea.
Ca sa inchei aceasta introducere in ceea ce priveste intelegerea mea asupra prostiei as adauga un proverb cat se poate de actual care spune simplu si pe intelesul tuturor: "Prostul nu e prost destul pana nu e si fudul".
 Iar de aici intri in alta lume. In lumea prostului care ocupa un loc pentru care nu e potrivit. Omul care habar nu are ce face dar toti cei din jur ii cer sfatul, il consulta in diferite privinte sau ii fac poze, il aduc in discutiile lor si ii ofera cel mai bun loc la masa unde este invitat. Iar prostul vorbeste in continuare, spune ce crede, cum i-a fost copilaria, cu ce greutati s-a confruntat cand era beat, ce placut e sa fii imoral si sa nu observe nimeni, ce frumos e cand nu ai absolut nimic de spus dar e plin in jurul tau de oameni ce te privesc cu interes. Povestind despre lucruri ce nu intereseaza pe nimeni in timp ce toate privirile iti masoara bustul, sau dansand la un parastas pentru ca esti in centrul atentiei, ori doar strambandu-te stirb la o oglinda care nu te mai place in timp ce universul te admira...o parte a lui macar.
Asa ca lumea ta de prost devine interesanta. Da, undeva in adancurile fiintei stii prea bine ca esti un imbecil, stii ca esti incompetent, corupt si ticalos. Dar cum sa aduci asta in prim plan cand oamenii din jur iti vorbesc atat de frumos. Cand in loc de tapet ai fototapet cu catelusi nevinovati care iti aminteste cat de mult iubesti animalele, si toata lumea stie asta. Cand te imbraci cu atat de mult bun gust, si apar indivizi care fac poze sacului fara fund in care te-ai prezentat la vesnica inmormatare a propriei modestii. Sau a lipsei complete de compasiune cu care te-ai inconjurat fara sa vrei. Caci de cine sa-ti mai fie mila cand esti atat de minunat? Uneori te gandesti ca esti prea bun pentru lumea asta si cu siguranta ai dreptate.
Apoi timpul trece, locul tau e luat de altcineva, si toti cei care te admirau sunt de mult plecati sa admire alta vanitate iar daca nu ai fost prost o sa ramai macar simpatic.
Apoi desigur sunt prostii din ierarhie, oricare ar fi aceasta si oricare ai fi tu. Loc unde ajung unii printr-o intamplare sau alta, fix unde nu ar fi trebuit sa fie, incurcandu-i si pe cei inferiori tie si pe cei superiori. Pe primii prin lipsa totala bun simt iar pe ceilalti prin lipsa de randament.
Mai e si prostul radical si violent care si-a facut loc in lume dand cu pumnul, si care sta acolo unde a ajuns obsedat de propriu-i sfarsit, uitand sa traiasca in lumea pe care a creat-o.
Cel mai prost dintre toti imi pare insa functionarul indragostit de secretara. Acea secretara la a carei nunta  va fi invitat de onoare.
Dar continuarea listei o gasesti daca arunci privirea in propria ta viata, si te scuteste de o vaicareala pe care oricum nu o asculta nimeni.
Si tot vorbind despre prostie m-am catarat si eu pe lipsa mea totala de ingamfare scriind cele de mai sus.

Fotografia originala o gasiti pe site-ul deviant art GMP1 BY KHALIMERO.

Politica naiva

Am recitit ultima nota postata si abia am reusit sa o descifrez. Nu am mai avut rabdarea pe care o aveam in urma cu ceva vreme sa slefuiesc nota, sa o fac interesanta si astfel a devenit aproape neinteligibila. Poate e vorba de finisaj sau poate ca nu mai reusesc sa scriu . Spun asta prin comparatie cu note de pe acest blog, sau cu altele mai vechi de pe celelalte bloguri. O sa continui totusi sa scriu pentru ca sunt nevrotic si scrisul mai absoarbe din starile proaste.
Citind presa am observat sa se vorbeste despre stanga si dreapta politica, foarte putin sau absolut deloc despre ceea ce ar trebui sa fie centrul in politica. Inainte de a ma lansa in aceasta discutie, trebuie sa vorbesc un pic despre calificarile mele de comentator politic. Acestea sunt aproape nule. Am urmarit discutiile dupa revolutie vreme de 23 de ani si comentariile din presa, plus cateva lecturi  mai mult ori mai putin asimilate. Deasemenea am fost atent la comentariile, sau atitudinile luate de personalitati publice marcante intr-o situatie sau alta, ori de oamenii politici in aceleasi situatii. Chiar si ca observator neatent, nu e probabil greu sa-ti formezi o opinie, si in cazul alegerilor, sa optezi pentru o directie sau alta, pentru un tip de proiect ori pentru altul. Nu ma recomand deci ca o voce avizata ce merita consultata in aceste privinte. Se naste desigur intrebarea de ce imi exprim opiniile atunci ?
Raspunsul e ceva mai complicat. Pentru a explica aceasta o sa apelez la un exemplu de cu totul alta natura decat politica.  Anume desenul.
Am terminat o scoala de arte in care am invatat sa desenez corect. Asta am observat ca te poate invata scoala, si m-am abandonat acestui tip de exercitiu ceva vreme. Dupa niste ani de liceu si cateva luni de pregatire cu un profesor particular reuseam, daca ma puneam in fata unei naturi statice, sa redau corect si cat de cat interesant niste obiecte simple pentru orice privitor interesat. Mai tarziu am fost tarat prin diferite locuri si intamplari, si aceasta experienta se pare ca mi-a folosit doar ca un fel de autodisciplina. Am putut sa o folosesc apoi si in alte domenii indepartate de studiul naturii prin desen.
Ce am reusit insa sa invat bine, a fost obisnuinta de a deosebi un desen facut de un amator de cel facut de un profesionist. Daca studiezi desenul observi ca toate lucrurile in natura urmeaza anumite tipare. In primele lectii de desen inveti sa reduci ceea ce desenezi la forme simple, geometrice. Daca desenezi spre exemplu o para te uiti la ea ca la un trunchi de con asezat pe o sfera deformata. Restul sunt amanunte care se supun acelorasi reguli.
Un om obisnuit care se aseaza sa deseneze o para nu stie toate acestea. Nu stie in fapt nimic. Dar daca il rogi sa faca acest exercitiu pentru tine va desena para asa cum o vede. Va incerca sa-ti explice tie ca privitor, cum poate, prin desen, ca el a vazut o para.
Cel mai utilizat de catre amatori este conturul. Cand vei privi opera lui de arta vei vedea deci o linie stangace ce poate aminti la sfarsit si de o para, dar si de o palnie sau un cos cu rufe.
Deosebirea dintre amator si profesionist este deci cunoasterea. Indraznesc sa cred ca acelasi principiu se aplica in multe domenii, inclusiv in politica.
Respectand paralela trasata intre comentariul politic si desen, mai precis de ce imi dau cu parerea in domenii pe care nu le cunosc, as aduce ca argument pictura naiva. Le Douanier Rousseau este probabil cel mai cunoscut exponent al lucrului pe care vreau sa-l expun. Acest pictor nu incerca sa reproduca natura asa cum un profesionist ar fi facut-o, ci doar proiecta lumea lui prin desen si culoare simplificand-o pana la formele ei esentiale. Animatorii secolului trecut cred ca s-au folosit de drumurile deschise de el facand personaje pe care astazi le iubim cu totii. Sau macar unii dintre noi.
In acel gen de situatie socotesc si eu ca ma aflu. Opiniile mele nu sunt o relatare fidela a naturii ci doar o proiectie a gandurilor mele despre acest subiect. Pot fi interesante prin naivitatea lor, iar leii, tigrii sau rechinii ce se vantura nestingheriti pe ecranele televizoarelor sau maraie la tine din presa scrisa ori de pe siteurile ce internetul le ofera cu generozitate pot deveni si ele niste creaturi simpatice sau imposibil a mai putea inspaimanta pe cineva datorita modului in care sunt tratate.Iar in cazul in care efortul meu de a scrie pare alambicat ori de-a dreptul imbecil pot parasi pagina oricand.
Revenind la politica, la stanga, dreapta un centru care nu exista si la un talmes balmes care nu mai are nici directie nici identitate simt nevoia, cu ocazia unui protest inca pasnic ce se deruleaza in aceste zile printre noi si sub ochii nostri sa spun si eu cateva lucruri.
E total ridicol sa mai vorbesti zilele acestea despre stanga dreapta si despre centru in politica. Este vorba cred, despre oameni care slujesc interese, despre idealisti si despre naivi.
 Spre exemplu, sa zicem ca te declari de dreapta, extrema dreapta, si sprijini interesele corporatiilor crezand sincer ca ele vor salva lumea sau macar o parte din ea. Si te apuci si scrii pe tema asta, te agiti, ii mai gasesti si pe altii ca tine faceti un grup si aparati interesele corporatiilor. Nu al uneia anume ci al tuturor corporatiilor de acum si din toate timpurile.
Apoi afli ca o corporatie vorbeste cu un guvern, legislatia se ajusteaza rapid si expropierile devin legale. Daca casa ta se afla spre exemplu pe o mina de argint maine armata personala a corporatiei te va da afara din casa, va lua tot ce ai si va sapa acolo luand tot argintul, lasand si coruptilor un viitor loc undeva.
Una din valorile esentiale ale dreptei politice este proprietatea. Deci te vei trezi brusc, ca om care loveste cu dreapta ca tocmai ai incasat o stanga. Poti desigur sa devii moderat (daca inca mai speri sa aduci vreun bine lumii in care traiesti) si sa incepi sa aperi clasa de mijloc. Sa lasi extrema stanga comunista sa se exprime social prin corporatii si afacerile lor oneroase cu guvernele corupte si incompetente. Dar vei descoperi cu stupoare ca nu exista nici o forta in societate, politica sau de alta natura care sa apere interesele clasei de mijloc. A micilor intreprinzatori, a afacerilor mici, a serviciilor. Sau poate vei deveni un vrednic aparator al angajatilor corporatiilor, cei care mor de epuizare in permanenta competitie cu proprii colegi de munca.
Mai exista si varianta de stanga a protestului. Dar cum sa protestezi alaturi de oameni pentru care proprietatea e un moft si viitorul in conceptia lor e o lume in care se imparte totul de buna voie.(mai putin necazurile si boala, cu astea te poti desfata in singuratate). Deci te vei trezi in aceiasi barca in care ai fost la inceput. Iar daca ai vandut tot ca sa traiesti in natura, si sub patul tau sta un zacamant de ...aur... poti sa ai surpriza sa ajungi in piata ca protestatar voluntar in toate zilele si orele saptamanii.
Tot la stanga, zic unii, ar mai fi si ecologistii. Evident o directie buna in orice timp si spatiu dar cum ramane cu proprietatea? Cum sa bagi pe agenda lor de lucru ceva ce pe ei nu-i priveste. Evident mediul e extraordinar de important pentru ca de el depindem toti. Si daca ai un fumator in incapere, fie el desprins din Dosarele X, fie din reclamele la Marlboro e totuna. Dar lucrurile se leaga. Si poate parea greu sa unesti atatea curente de gandire pentru un obiectiv comun, dar s-au vazut si lucruri mai de mirare decat acesta.
 Si aici ma intorc la ce incercam sa spun mai sus.Daca nu mai exista orientari politice atunci ce mai exista?
Oameni care slujesc interese, idealisti si naivi.
Oamenii care slujesc interese castiga bine, fac lucrurile in mod profesionist, muncesc pana crapa, (scuzata sa-mi fie expresia) si la sfarsit or sa roada un ciolan pe undeva, cui ii mai pasa unde.
Idealistii or sa lupte pe branci aruncandu-si toate resursele in lupta in mod dezinteresat. Asa au facut intotdeauna si probabil la fel vor face si de acum incolo. Daca au fost suficient de vizibili li se va inalta si o statuie. Sau nume de strada. Indiferent ce-au realizat.
Naivii? E cea mai larga categorie si ne include pe toti. Evident cu grade de vinovatie din ce in ce mai mari, cu cat te apropii de varful ierarhiei.