Vorbind despre prostie

Fiind un subiect atat de mediatizat, m-am gandit sa-l atac si eu. E la moda, si a ataca prostia si prostii te face sa pari destept. E deasemenea un topic foarte dificil cu care ar trebui sa umbli cu mare grija. De ce spun asta? Categoria prostilor, fiind atat de larga, raspandita si fara ihibitii iti poate aduce nenumarate neajunsuri. Iar tu cel destept, care privesti lumea cu superioritate catarat pe cine stie ce prostie, o sa iesi din situatie cu hainele mototolite.
Pe mine nu ma deranjeaza prostia altora. Din punctul meu de vedere prostia este un neajuns doar pentru prost. El este singurul saracul care sufera, singurul care indura sarcina propriilor limite. Oamenii care nu inteleg ce li se intampla, care nu stiu ce fac dar continua sa faca, cei care vorbesc fara inteles sau noima, cei care nu inteleg in ce situatie se afla, sau cum sa ajunga la ceea ce isi doresc imi inspira mai degraba mila si compasiune. Uneori sunt oameni buni, si a-i ajuta intr-un fel ori altul e un privilegiu. Alteori sunt canalii, si acestia starnesc mai degraba spaima decat mila, iar ignoranta lor ii duce adeseori in situatii carora nu le mai pot face fata. Cu riscul de a lucra la un autoportret, recunoscandu-ma in unele din ipostazele pe care le-am descris mai inainte, o sa continui totusi nota. Dincolo de toate astea, prostia, nedublata de agresivitate sau rautate, trece neobservata.
Poti sa educi un prost, astfel incat viata lui sa devina mai usoara si mai placuta, sa-l ajuti, sau sa-l lasi pur si simplu sa moara de singuratate, omorat de boala sau de o calamitate naturala. Ori, daca nu ai aptitudini de invatator, il poti ignora, vazandu-ti de egoismul tau. Doar nu e nimeni responsabil cu prostia. Ce poti face este ai grija ca prostii sa nu se afle in anturajul tau sau in ierarhie, asta ca sa fii sigur ca ai o viata mai buna decat a lor.
 Nu o sa vezi un prost vorbind despre valoarea educatiei, despre importanta de a inlatura ignoranta sau despre ajutorul legitim pe care orice prost il merita. Si de fiecare data cand il auzi vorbind de aceasta ar fi fost de preferat sa-i asculti tacerea.
Ca sa inchei aceasta introducere in ceea ce priveste intelegerea mea asupra prostiei as adauga un proverb cat se poate de actual care spune simplu si pe intelesul tuturor: "Prostul nu e prost destul pana nu e si fudul".
 Iar de aici intri in alta lume. In lumea prostului care ocupa un loc pentru care nu e potrivit. Omul care habar nu are ce face dar toti cei din jur ii cer sfatul, il consulta in diferite privinte sau ii fac poze, il aduc in discutiile lor si ii ofera cel mai bun loc la masa unde este invitat. Iar prostul vorbeste in continuare, spune ce crede, cum i-a fost copilaria, cu ce greutati s-a confruntat cand era beat, ce placut e sa fii imoral si sa nu observe nimeni, ce frumos e cand nu ai absolut nimic de spus dar e plin in jurul tau de oameni ce te privesc cu interes. Povestind despre lucruri ce nu intereseaza pe nimeni in timp ce toate privirile iti masoara bustul, sau dansand la un parastas pentru ca esti in centrul atentiei, ori doar strambandu-te stirb la o oglinda care nu te mai place in timp ce universul te admira...o parte a lui macar.
Asa ca lumea ta de prost devine interesanta. Da, undeva in adancurile fiintei stii prea bine ca esti un imbecil, stii ca esti incompetent, corupt si ticalos. Dar cum sa aduci asta in prim plan cand oamenii din jur iti vorbesc atat de frumos. Cand in loc de tapet ai fototapet cu catelusi nevinovati care iti aminteste cat de mult iubesti animalele, si toata lumea stie asta. Cand te imbraci cu atat de mult bun gust, si apar indivizi care fac poze sacului fara fund in care te-ai prezentat la vesnica inmormatare a propriei modestii. Sau a lipsei complete de compasiune cu care te-ai inconjurat fara sa vrei. Caci de cine sa-ti mai fie mila cand esti atat de minunat? Uneori te gandesti ca esti prea bun pentru lumea asta si cu siguranta ai dreptate.
Apoi timpul trece, locul tau e luat de altcineva, si toti cei care te admirau sunt de mult plecati sa admire alta vanitate iar daca nu ai fost prost o sa ramai macar simpatic.
Apoi desigur sunt prostii din ierarhie, oricare ar fi aceasta si oricare ai fi tu. Loc unde ajung unii printr-o intamplare sau alta, fix unde nu ar fi trebuit sa fie, incurcandu-i si pe cei inferiori tie si pe cei superiori. Pe primii prin lipsa totala bun simt iar pe ceilalti prin lipsa de randament.
Mai e si prostul radical si violent care si-a facut loc in lume dand cu pumnul, si care sta acolo unde a ajuns obsedat de propriu-i sfarsit, uitand sa traiasca in lumea pe care a creat-o.
Cel mai prost dintre toti imi pare insa functionarul indragostit de secretara. Acea secretara la a carei nunta  va fi invitat de onoare.
Dar continuarea listei o gasesti daca arunci privirea in propria ta viata, si te scuteste de o vaicareala pe care oricum nu o asculta nimeni.
Si tot vorbind despre prostie m-am catarat si eu pe lipsa mea totala de ingamfare scriind cele de mai sus.

Fotografia originala o gasiti pe site-ul deviant art GMP1 BY KHALIMERO.