Controversa

In urma unei  discutii cu un amic am ramas preocupat de o chestiune . Nu mai tin minte de la ce pornise controversa exact . Cred ca imi manifestasem  prea deschis admiratia fata de un desenator de banda desenata, admiratie pe care am pastrat-o multa vreme. Am facut copii dupa desenele lui , m-am straduit sa-i inteleg stilul si sa preiau de acolo ce mi-a parut de folosit si in lucrarile mele, altfel spus, m-a influentat cred eu, destul de mult  . Privind cu atentie la ceea ce fac acum observ insa ca nu am pastrat mare lucru . El aprecia punctul si ii dadea o valoare speciala in lucrarile sale, ori eu astazi, in putinele desene pe care le mai fac, nu acord nici o atentie acestei unelte .
Revenind la discutie imi aduc aminte ca, manifestandu-mi prea deschis aprecierea fata de acest artist, am generat in interlocutorul meu o reactie de respingere, poate din principiu, poate din orgoliu sau cine mai stie de ce, si mi-a spus ca individul nu depaseste ca nivel un student la arte din anul intai . Era evident o exagerare creata de valul discutiei dar am luat-o oarecum in serios cautand sa vad daca "se verifica".
Deci amicul, dorind sa bagatelizeze exercitiul meu de admiratie, l-a expediat pe desenator printre studentii de anul intai ca si cum studentii de anul intai la arte sunt in grup niste naivi, niste necunoscatori, niste produse de serie ce abia asteapta anul patru sau cinci ca sa se exprime plenar . Ca si cum personalitatea umana ar trebui sa obtina deplina implinire doar in acelasi timp cu diploma de absolvire a unei facultati, sau cu aprobarea unor profesori .
Apoi am decis sa accept acest tip de a pune problema trecand mai departe . Evident am destule argumente sa sustin ca nu poate fi vorba de asa ceva, sunt convins ca lucrarile lui (sa-i spunem EKB) dovedesc maturitate, ca stie foarte bine ce face, dar exista un sambure de adevar in afirmatia amicului . Desenul lui EKB avea adeseori interpretari ezitante, alteori candide ale naturii dar acestea erau irelevante pentru ca tehnica si culoarea erau mult prea seducatoare pentru privitor si dovedeau multa experienta in tratarea unei imagini . Deci interpretarea interlocutorului meu era superficiala si rau voitoare. Totusi gandul la aceasta m-a dus la o concluzie care astazi imi este de  folos .
Chiar daca EKB ar fi fost pana la urma de nivelul unui student in anul intai la arte, asta era fara mare relevanta. Ce devenea  foarte relevant insa, era ca reusise sa faca acest exercitiu foarte popular . Ii daduse greutate prin scenariile alese, prin seriozitatea cu care il promovase astfel incat nu prea mai conta in ce "an de studiu" se afla, conta mai mult ca devenise sursa de inspiratie chiar si pentru "elevii din anul cinci" . Erau probabil multi dintre acestia care ii invidiau reusita considerandu-l diletant. Pe nedrept insa, pentru ca nimeni nu garanteaza ca experienta si spiritul academic insusit  aduc in mod obligatoriu si succesul intr-un domeniu sau altul.