Precizare

Citind nota precedenta observ ca am intrat intr-o zona de care m-am ferit tot timpul: cotidianul romanesc. Nu o sa sterg nota, o voi lasa ca un mod de a-mi reaminti sa nu mai fac asta. De ce?
Din cateva motive pe care le voi enumera in continuare, si care m-au tinut pana acum departe de asta chiar si cand tineam jurnalul anonim.
Tentatia e destul de mare. Toata zarva creata in jurul evenimentelor, sau non evenimentelor de peste zi iti creeaza popularitate. E un fapt cert. Nu trebuie decat sa scrii simplu, pe intelesul tuturor si sa faci cat mai multa galagie iar daca nu te pricepi la asta sa iti dai cu parerea cat mai critic cu putinta si prefacandu-te ca le stii pe toate. In cele din urma nu vor intarzia sa apara si vizitatorii, si comentariile.E un leac bun contra plictiselii in cazul in care ai vreme de pierdut si nervii necesari ca sa urmaresti toate intamplarile de peste zi. Probabil ca vei ajunge in topuri de profil, vei fi citat pe forumuri si vei deveni o glorie virtuala admirata, temuta si respectata. Evident in cazurile fericite. (Nu stiu ce se intampla in cazurile nefericite, sunt absolut convins ca exista si din acestea suficiente.) Poate chiar vei ajunge la concluzia ca esti o valoare autentica.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu cred ca blogul meu, sau felul meu de a scrie, din ce in ce mai dezordonat si mai neglijent in ultima vreme este cu adevarat o valoare. Il tin in ideea de a mai afla lucruri despre mine scriind si in speranta ca ceea ce scriu poate folosi cuiva, ii poate atrage atentia asupra unui fel de a privi lucrurile pe care eu il doresc cat mai original. Daca este sau nu o valoare asta o va stabili timpul, in cazul in care acest mod de exprimare va mai dainui.
Dar nici nu vreau sa mai cad in aceasta capcana, de analiza superficiala a unor lucruri pe care nu le cunosc indeajuns, despre care mi-am facut o imagine doar citind presa.
M-am trezit criticand media cu informatii luate tot din media, dupa principiul cui pe cui se scoate, (principiu pe care dealtfel nu l-am vazut niciodata functionand.) Lucru destul de obisnuit dealtfel, cat se poate de banal, si asa cum ziceam teribil de tentant pana il gasesti reprodus in mii de alte forme prin alte parti. Evenimentele cotidiene pot primi mii de interpretari si asta poate deveni fascinant. Dar paleta in care sunt oferite este atat de bogata, oferta atat de variata iar eu catusi de putin dornic sa-mi fac o cariera din asta.
In plus e cel mai schimbator mediu pe care l-am intalnit. Articole care pana mai ieri pareau de neconceput azi troneaza pe prima pagina si regulile se schimba din mers. Ca pentru oricare lucru facut bine iti trebuie instinct si placerea de a-l face altfel in foarte scurt timp sfarsesti in uitare, lucru nedorit. Pentru ca pana la urma faima e cea pe care o cauti preocupandu-te de astfel de subiecte care sfarsesc in uitare dupa o "cursa" nebuna de cateva zile.
Apoi face nota disonanta cu restul blogului. Incerc sa asez in aceste pagini lucruri la care lucrez de multa vreme fara voia mea, lucruri care mai mult ma gandesc pe mine decat le gandesc eu pe ele si carora le caut un fel de rezolvare.Incerc sa le asez. Mai vreau deasemenea sa dau blogului o identitate, o personalitate si un stil iar notele despre cotidian oricat de atractive ar fi ca subiecte de dezvoltat, sunt intotdeauna facile si foarte usor de folosit de catre altii in scopuri neclare.
Totusi o s-o pastrez si din motivul ca are ceva din stilul pe care am incercat sa-l imprim aici, o mare bucurie traita acum 20 de ani transformata intr-o mare dezamagire astazi.
Nota scrisa ieri m-a determinat sa rasfoiesc presa. Sa vad in ce masura m-am inselat in scrierile mele. Pregatisem deja in minte niste note despre politicieni si politica, despre stanga si dreapta despre care se face atata caz acum si despre vechii - noi oameni politici care, ma gandeam eu, vor distruge ce au lasat celelalte generatii de politicieni in picioare, in aplauzele nedisimulate ale unei prese pe cale sa devina insasi politica. Nu ma inselasem deloc dar vorbisem despre trecut. Presa de care adusesem aminte nu mai exista, in foarte scurt timp fusese inlocuita de o alta.
Daca lucrurile merg in continuare asa evolutia o va lua in sens invers, si peste o vreme nu foarte indepartata ne vom trezi cu totii in copaci descoperind cu pasiune primele unelte si folosindu-ne de ele ca sa ne crapam capetele. Un subiect la care incep sa ma gandesc de pe acum.