Sezonul 2 - Demolarea

Desi cu cel mai spectaculos potential, pentru mine prezinta un interes scazut . Filmele si serialele ne-au obisnuit cu mii si mii de explozii asa ca am ajuns sa am mari rezerve in privinta acestora. Dar daca tot am inceput si sezonul asta, as incerca sa indrept discutia spre metode alternative. Banuiesc ca s-ar putea gasi solutii pentru o distrugere utila, folositoare mediului sau oricarui afacerist cu idei si inclinatii ecologice. Schema serialului meu se poate aplica in fond la orice constructie care a slutit si otravit lumea vreme indelungata. Pornind de la mall-uri pe care dezinteresul oamenilor le-a facut inutile si absurde, terminand cu fabrici innegrite si uitate de vreme.
Episodul 1 - Planul
Primul episod ar putea fi despre strangerea unei echipe de oameni dispusi sa demoleze complexul . Criteriul in jurul caruia se vor aduna toate ideile va fi desigur cel ecologic.Ia reciclarea totala a tuturor materialelor folosite in aceasta constructie va fi o prioritate. Metalul, sticla, caramida, totul ar trebui sa isi gaseasca un nou rost, o noua forma cat mai folositoare . Ar fi bun un plan chiar si pentru cele mai greu de reciclat elemente, si asta va fi poate unul din punctele de interes ale serialului .
Episodul 2 Inventarul
Se va inventaria totul, inclusiv subsolul daca este plin de tevi ori conducte sau adancimea temeliei, tot ce se poate afla despre constructie . Vor fi apoi discutii dublate de o cercetare atenta a locului pentru a studia toate posibilitatile si dificultatile pe care cladirea le genereaza.
Episodul 3 Planul
Alcatuirea planului de demolare .Se va pregati terenul pentru daramare, se vor aseza toate materialele necesare acestei operatiuni dupa criteriile enuntate mai inainte. Poate fi un episod foarte savuros tinand cont de toate dificultatile pe care acest gen de situatie le ridica.
 Episodul 4 Demolarea
Va incepe demolarea propriuzisa. In cazul in care a fost gandita pe etape, va fi filmata din zeci de unghiuri fiecare cladire in timpul schimbarilor, toate locurile ce au fost in episoadele anterioare subiect de povesti vor avea cate un material filmat in timpul demolarii . Ar putea fi fara voice over, doar muzica si imagine . Si aici banuiesc ca imaginatia si creativitatea omeneasca se pot manifesta in voie .
Episodul 5 Reciclarea
Toate materialele obtinute in urma demolarii ar putea avea o destinatie cat mai curata cu putinta . Vor fi bine puse in evidenta locurile unde se va recicla fierbetonul, fierul si sticla, tot ceea ce a alcatuit fabrica in cauza. Ma intreb asa, retoric, cum s-ar putea recicla fierbetonul. Ar trebui inventate poate niste masini care sa-l taie bucata cu bucata si sa faca din el opere de arta, canalizari ca in romanele lui Victor Hugo, stranduri si piscine pentru hipioti sau va servi pentru o multime de lacuri antropice unde sa se adune bursucii, albinele si broastele. Dar despre asta mai tarziu.
Episodul 6 Curatenia
Dupa ce tot ce-a constituit obiectivul vizat va fi plecat deja spre reciclare, va mai ramane inca mult de curatat . Cred ca toate operatiunile depoluante vor necesita si ele un episod. Mormane de sarma si fier, bucati de mortar si beton, motorina, pucioasa, ulei de motor si cine mai stie ce porcarii, toate vor necesita solutii de curatare si ecologizare.
Banuiesc ca dupa acest episod va ramane un teren viran plin de santuri caruia va trebui sa i se gaseasca o noua destinatie. Dar despre asta in sezonul urmator.
Thanks for watching.

Serialul

O noua obsesie la care lucrez de ceva vreme pare ca s-a copt . Asa ca o culeg din mintea mea asa cum s-a format si o asez pe hartie, sau ma rog, in spatiul virtual .
Este vorba de un serial Tv. Nu e obligatoriu sa fie un serial Tv totusi. Poate fi facut si de o echipa independenta si postata sub forma de episoade pe internet sau scoasa pe DVD-uri. Sau cine mai stie cum, in functie de creativitatea omeneasca, de tehnologie, de posibilitatile de comunicare ale momentului . Eu o sa il aranjez ca pe un serial de televiziune pentru ca structura functioneaza, e simpla si eficienta. Poate fi gandit pentru unul din posturile de stiinte sau istorie . Il cred mai potrivit pentru cele de istorie pentru ca are toate ingredientele necesare si fantezia echipei care ar lucra la el se poate desfasura in voie la fel ca si a mea dealtfel. Daca nu il va realiza nimeni nu e nici o paguba, va fi doar un serial tv virtual care se va developa in mintea cititorilor blogului . Am pornit de la ideea ca show-urile TV actuale, fie ca e vorba de reality show-uri fie de documentare, imi par lipsite de profunzime si adeseori de scop, altul decat spectacolul vizual . Si pentru a nu formula critici fara a oferi alternative, lucru care poate face criticile inadecvate sau nedemne de luat in seama, am decis sa vin si eu cu o varianta pentru a ma face mai bine inteles . 
 O sa pastrez unele elemente ascunse pentru ultima nota privitoare la acest subiect. In rest o sa-mi asum orice libertate . E doar reverie in fond .

********************************************************************************

 Tema serialului : Un complex industrial parasit la marginea unui mare oras.
Sunt absolut convins ca-s nenumarate, si in estul Europei si aiurea, in toata lumea. Ca subiect vizual imi par atractive si se poate filma in voie zile intregi fara repetitii. Trebuiesc doar aduse la vedere de privirea fascinata de lucruri vechi, de epave si ruine, de decaderea unei epoci.
As alege o locatie de prin anii '50, dar s-ar potrivi si unele din anii '60 sau '70  cel tarziu '80. Daca ar fi prea recente cred ca s-ar pierde interesul pentru intamplare, deci cu cat mai vechi - cu atat mai bine.
Va avea 3 sezoane .

Sezonul 1

 Povestea
Prezentarea locului cu toata complexitatea de care se poate da dovada .
Va contine 5 episoade .
Episodul 1
Prezentarea
In episodul 1 se va prezenta fabrica asa cum arata astazi. Filmari de peste tot, prin imense hale parasite, prin cladirile de birouri, prin toate locurile ce pot sau vor deveni interesante datorita povestilor spuse despre ele in episoadele urmatoare.
Fauna locala care a inceput sa-si faca loc acolo de la porumbei la coropisnite, vegetatia sau ce a revenit la viata dupa parasirea complexului, detalii ce par interesante si vor aparea pe parcurs . Probabil va fi utila prezenta unui povestitor dar asta depinde foarte mult de modul de gandire al producatorilor sau al regizorului . Eu as incerca sa imbin momentele in care apare doar vocea si cele in care apare un prezentator care pur si simplu contempla cu voce tare imaginile . Nu e nevoie ca acelasi prezentator sa apara in toate episoadele dar vocea din background va ramane la fel . Atunci cand nu apare vocea poate rula muzica, ceva abstract, sau muzica din actualitate, la moda astazi .
Episodul 2
Un pic de istorie
O prezentare a ceea ce a fost locul inainte sa se construiasca ceva acolo . Conditiile care au dus la necesitatea constructiei. Detalii despre constructie .  Detalii despre vremuri, situatia economica, sociala, politica a orasului. Totul pe muzica de atunci, ilustrat cu poze sau cu filmulete. Cateva detalii si despre contextul tarii si cel international .
Episodul 3
Cum a fost
Interviuri cu muncitorii care au lucrat acolo . Povesti, povesti, povesti . Despre intamplari, despre program si conditiile de lucru, despre sefi, patroni, sindicate, greve sau conflicte de munca, despre accidente sau situatii vesele . Daca e posibil unde s-au intamplat, intai povestea, apoi omul care a spus-o, fix in locul din prezent mancat de rugina si plin de gainat de porumbei . Unde se plateau salariile, unde se adunau oamenii la o tigara, unde se facea pontajul sau unde se intamplau angajarile .
Episodul 4
Cum a fost la ei
Interviuri cu patronii, actionarii, sefii, personalul de rang superior . In acelasi fel tratat, povestea si locul din prezent . Oamenii care s-au umplut de bani de pe urma complexului, cum i-au cheltuit, ce distractii oferea timpul si altele asemenea .
Episodul 5
Fauna si flora
Episod despre viata din teritoriu. Tot ce se poate spune. Prezentate speciile locale, speculatii cu ceea ce ar fi devenit fara interventia umana, ce s-a aciuat acum pe acolo. Interviuri cu oameni specializati in fauna si flora, filmari cu ce au lasat in urma anii de nebunie industriala. O investigatie stiintifica despre cat de profunda este poluarea la suprafata sau adanc in sol, despre cat a afectat mediul aceasta constructie in perioada functionarii ei.
Pe tot parcursul serialului vor aparea filmari din locatie, asigurandu-se un puternic contrast intre datele oferite de trecut si prezent . Va o treaba de detectiv, cu investigatii amanuntite despre fiecare cladire, cu istoria ei, conditiile istorice, ce fusese inainte acolo . Despre intamplarile din complex, tot ce poate prezenta interes public si se poate constitui intr-o poveste interesanta despre trecut .
In zilele urmatoare, sezonul 2 .

Casa acustica

Recitind ultimele note realizez ca am renuntat la orice urma de stil sau coerenta . Am inceput sa vorbesc despre proiecte irealizabile, am scris povesti si scurte articole pe teme geometrice . Nu am de gand sa le sterg de dragul coerentei, si cred ca voi continua sa vorbesc despre preocuparile, visele sau gandurile ce-mi vin in minte si par potrivite pentru cativa centimetri de spatiu virtual.
Privind deci la mine introspectiv am descoperit o pasiune autentica pentru muzica . E pasiune veche, din acel moment numit generic "de cand ma stiu" si cred ca merita sa-i platesc din cand in cand tributul binemeritat .
Astazi am decis sa-i fac o constructie imaginara.Cu speranta ca nimeni nu s-a mai gandit la asta. Iar daca a facut-o cineva, si ce am de gand sa asez acum aici, exista, atunci am irosit o dimineata aiurea, poate mai cu folos insa decat alte mii de dimineti irosite. Voi fi reusit macar pentru o vreme sa ma desprind de subiectele zilei, ce par a depasi ca intensitate zgomotul facut de o sirena portuara instalata intr-o biblioteca .
Deci lucrurile ar arata cam asa : o casa construita in jurul muzicii . Nu ma refer evident la salile de spectacol special concepute in acest scop, realizate de specialisti in diversele domenii pe care genul le solicita. Ma gandesc la o casa normala in care se poate locui, si unde orice om poate duce o viata obisnuita . Va fi desigur nevoie de profesionisti care pot identifica cu acuratete cerintele optime pentru o auditie perfecta . O casa care sa aiba, in afara de utilitati si spatiu locuibil, camere pentru fiecare gen muzical important . Forma fiecarei camere va urma cerintele acustice ale genului muzical, si dealtfel intreaga casa poate fi supusa acestui criteriu . Ar fi necesare cate o incapere pentru muzica simfonica, una pentru rock, pentru jazz iar lista poate continua. Sincer sa fiu, nu imi imaginez cum ar arata spatiul perfect pentru auditii rock, ce fel de forma ar putea genera rockul in arhitectura.  Ma gandesc insa ca nu vor fi tinte si piele pe acoperis dupa cum cea pentru muzica simfonica nu va avea papioane in loc de clante . Cum lucrurile merg bine in visul asta, in urma specialistilor in acustica vor interveni arhitectii, esteticienii si inginerii care ar lega un ansamblu coerent placut vederii, un loc unde iti poti invita prietenii la cina aducandu-i apoi, dupa felul prietenilor si necesitatile zilei, la o perfecta auditie .
Evident locatia ar fi un deal inconjurat de o padure, pentru ca fiecare om are pasiunile sale, si uneori, din amestecul de pasiuni nepotrivite intre ele, apar tot felul de necazuri . Dar cum in ziua de azi se gasesc solutii pentru orice sunt convins ca ideea e adaptabila, cu unele restrictii, si la o cladire din mijlocul cetatii .
Evident variatiunile pe aceasta tema sunt probabil fara sfarsit . Se poate construi o casa doar in jurul unui gen muzical, desigur . Extremistii pot adapta ideea pentru un singur album si ar fi o idee buna in cazul in care un oras intreg ar fi alcatuit dupa aceste criterii. Astfel Aida s-ar putea invecina cu Otello, iar Let it be cu Paranoid .
Cei mai saraci ar avea de optat pentru o singura piesa daca si-ar dori cu adevarat asta, iar cei mai bogati...se presupune ca ei le au deja pe toate asa ca nu merita adusi in discutie.
Tot scriind s-a facut vremea pranzului .

Fantana

Am inceput sa ma gandesc de la o vreme la un lucru pe cat de banal pe atat de greu de adus in discutie . Un lucru ce pare dealtfel demodat, ceva ce apartine doar trecutului, ceva ce oricum nu se mai asaza astazi in forma in care am eu de gand sa-l asez . Totusi cred ca o poveste spune simplu si accesibil lucruri pentru care altminteri s-ar scrie biblioteci intregi . Si doresc sa pastrez ca reper, pentru mine si pentru cine are curiozitatea sa citeasca aceste pagini, faptul ca am notat o parte din observatiile mele asupra lumii asteia.
Sa presupunem ca exista un personaj. Cu asta incepe orice poveste. Cineva care vrea sa faca bine . Nu are rost sa aduc in discutiile motivatiile lui. Poate se simte vinovat de raul facut si de prea putinul bine savarsit, poate are multa avere si vreme de pierdut sau poate e teribil de naiv si chiar vrea sa faca ceva bun. Religia lui nu conteaza foarte mult, nici cultura sau originile . E un om oarecare cu ceva resurse pe care le poate darui si important pentru istorisire e obsesia ce a pus stapanire pe el, aceea de a savarsi un bine. E om chibzuit, asa ca nu a pornit la indeplinirea acestuia pana nu a cautat cu atentie locul si imprejurarile necesare.
Dupa ceva vreme a gasit undeva departe un sat in desert care ducea mare lipsa de apa, iar satenii erau foarte saraci . Nu era satul lui, nu ii cunostea pe oamenii aceia,  dar in dorinta lui nestavilita de a face bine hotari sa le sape o fantana . Avea resursele necesare si era simplu sa se mobilizeze pentru o astfel de operatiune . Locul gasit parea potrivit pentru inceputul unui lung sir de fapte bune . Operatiunile au fost extrem de rapide . In cateva zile satul s-a trezit cu o fantana sapata adanc, cu apa dulce si piatra de calitate .Cei de acolo au fost foarte bucurosi, si cum omul nostru nu aparuse la fata locului, ii multumeau in fiecare zi lui Dumnezeu .
Cumva s-a aflat insa . Nu-si facuse prea multi prieteni in viata, asa ca fara sa stie cum, fapta lui a ajuns la cunostinta lumii.Apoi a inceput.
Intai au vorbit despre piatra din care fusese facuta fantana . Cica era adusa de la prea mari distante . Apoi cica ar fi fost prea alba si prea scumpa pentru un sat atat de sarac . Nu se stie cum si de unde au aparut si niste molii care o rodeau necontenit . Stiinta nu greseste niciodata au zis . Nu e nici un bine acolo, e doar o gramada de bolovani supraestimati mancati de viermi . A urmat descoperirea galetii. Ani intregi s-au certat pe lucratura ei scumpa si pe rostul acestei investitii intr-un desert . Apoi, tot cautand, au dat de napasta teribila pe care omul o adusese peste sat . Lipsa totala de igiena si incalcarea tuturor regulilor elementare de protectie si siguranta in folosirea dispozitivului . Cativa au pornit ideea unei mobilizari generale pentru pedepsirea vinovatului si actionarea lui in justitie . Intre timp datorita multiplelor analize asupra apei din fantana, aceasta devenise poluata si nefolositoare, salcie si otravitoare .
Omul, cel cu binele, observase toata tevatura nascuta in jurul faptei lui si fara sa fie vreun mare intelept ajunsese la concluzia ca pentru orice bine facut trebuie sa iti iei mari precautii, sa il savarsesti in cel mai mare secret si sa il uiti cat mai repede posibil savarsind apoi un alt bine .

http://www.deviantart.com/art/Grin-478226078

De comun acord

Am batut mult carciumile intr-o perioada . Odata, am fost martor la o scena de violenta . Am mai vazut scene violente, la unele din ele am fost si eu participant activ, dar aceasta mi s-a intiparit in memorie prin dramatismul ei . Nu mai tin minte de la ce a pornit cearta . Il stiam din vedere pe patronul barului dar si pe celalalt . Nu cred ca statusem la aceeasi masa cu vreunul dintre ei, e foarte posibil sa fi fost . Nu stiu nici de la ce s-au luat . Urmaream doar intamplarea, sau succesiunea de scene, incercand sa inteleg ce se intampla si asteptand sa se termine . Patronul parea treaz, si avusese loc un incident. Celalalt era foarte beat si fara sa devina agresiv fizic, cauta din cate imi amintesc sa fie convingator sustinandu-si cauza . Era foarte greu insa, pentru ca era plin de sange, beat si profund jignit . Probabil ca uitase si de la ce se luasera, si ce are de sustinut . Il scoteau afara pe poarta, apoi se intorcea . Nu mai stiu daca a facut asta de mai multe ori sau doar o data. Imaginile erau insa extrem de tragice . Poate a fost doar o revenire,  dar totul era greu de privit . Nu parea un derbedeu sau un hot de duzina, cred ca era un om obisnuit, probabil un functionar sau ceva asemanator. Localul nu era unul select, iar zona nu parea din cele mai linistite. Dar nici nu existau in mod obisnuit intamplari de acest fel, care alunga clientii si strica afacerea. Ce s-a petrecut cu adevarat nu voi sti probabil niciodata . Nici nu sunt curios sa aflu . Imi place sa cred ca amandoi aveau dreptate si au cazut victime unei neintelegeri . Se intampla des, chiar daca nu se sfarseste intotdeauna asa urat, iar uneori e o intamplare plina de invataminte.

Privire in trecut

Ma gandeam la secolul trecut, din care am apucat si eu vreo treizeci de ani . A ajuns pana la mine prin cultura, dar l-am si trait, i-am trait realitatea de zi de zi cu ce-a avut ea de oferit . Cu o mare tristete meditam la asta, ca la un timp irosit .  Fara sa am pretentia ca le stiu pe toate, sau ca sunt in situatia de a judeca ce-au facut inaintasii mei, cred ca as putea sa asez asupra lui si perspectiva mea .
Am avut atunci impresia ca lumea s-a impartit in doua tabere opuse uneia alteia . Cel putin in aparenta, unii asezau ideile deasupra oamenilor, si folosindu-se de ele isi administrau partea lor, iar ceilalti asezau oamenii deasupra ideilor incredintandu-si existenta acestui lucru. In mod real cred ca toti s-au lasat in seama ideilor, si le-au pus in practica obsesiv si fara discernamant . Nici unii nu au bagat de seama ca lumea s-a schimbat, ca rolurile se redistribuie din afara vointei lor, in functie de criterii ce par fara noima .
I-as asemana unui actor ramas singur, jucand singura piesa pe care o stie, in fata unui public imaginar . Un om spunand replici in gol, pe o scena parasita si de personajele dramei, si de actorii alaturi de care jucase multa vreme, dar si in absenta publicului care da sens oricarei piese de teatru . Cu totii au plecat unul cate unul, in lumea imaginara din care venisera, cautandu-si alte slujbe ori alte moduri de petrecere a timpului liber. El nu a plecat. Isi aude replicile, si probabil singura sursa de bucurie este amintirea momentului cand vorbele spuse acolo insemnau ceva, cand starneau ropote de aplauze si imbratisari entuziaste, cand aduceau inaintea sa  aprecierea semenilor si o cariera de succes .
Daca ar fi sa incerc o clasificare, una ce ar tine de lumea teatrului, as identifica trei tipologii ce ne-au marcat trecutul .
Actorul ce crede cu putere in virtutile monologului, tinandu-si discursul in aceeasi sala, incapatanandu-se sa sustina, cu un entuziasm transformat de multa vreme in sminteala, ca singurul interesant din aceasta lume este el .
Apoi celalalt, cel cu idei fixe . Cel care si-a imaginat ca poate sa lase pe scena un megafon in locul sau, legat in culise la o placa zgariata de patefon, in fata unui public incremenit de frica.  Acolo nu exista decat usa pentru intrare si se deschide doar inauntru.
Ultimul, nu cel din urma, acela care-si imagineaza ca poate face pe toata lumea ca el, luand ostatici actorii si obligandu-i sa repete cu totii o singura replica, doar cea pe care el o intelege din toata piesa.
Daca acestia ne-au fost "parintii", si inca isi revendica acest rol, atunci poate nu ar trebui sa se  intrebe de ce copii lor sunt astazi asa cum sunt, de ce nu mai e nimic de inteles sau familiar in lumea ce s-a ivit, parca dintr-o data, inaintea lor . Dar poate ca raspunsul cautat nu se mai afla pe scena ci in public, un public pentru care spectacolul a capatat alte intelesuri care cer si alte manifestari.

Bibliobar

Am observat ca lumea asteapta solutii pentru tot soiul de probleme, si m-am gandit si eu la ceva. Evident nu va rezolva criza economica, nici pe cele politice si poate ca nu va solutiona nici una din crizele care pustiesc lumea la ora actuala. Lucrul vine in urma preocuparilor mele, si daca va termina cu o criza, atunci va pune probabil capat crizei spatiilor publice de lectura.
Nu este o nota in spiritul blogului, dar m-am cam saturat sa fac filosofie cu imature tonuri amatoricesti asa ca o sa trec la idei de afaceri pe tonuri profund amatoricesti.
Fac toate acestea publice pentru ca nu sunt foarte sigur ca mai am timpul necesar sa-mi pun in practica ideile, apoi nu am nici mijloacele necesare ori suficienta vointa sau preocupare de a le duce pana la capat. Deci daca exista un cititor ce le gaseste suficient de interesante, macar nu se pierd aiurea printre preocuparile de tip almanah ce se perinda zilnic prin mintea mea .
Am observat ca e plin de carti peste tot dar sunt prea putine spatii publice pentru lectura. Oamenii citesc prin parcuri, in mijloacele de transport in comun...si in biblioteci. Bibliotecile insa imi par prea reci si distante, e prea multa liniste si procedurile sunt complicate. Sunt adevarate "temple" ale culturii, poate de aceea sunt vizitate doar de "preotii" acestora. Ideea de la care pornesc este total diferita .
Exista spatii publice pentru tot felul de preocupari . Sunt hale uriase unde lumea se drogheaza, se imbata si apoi se ia la omor, dupa ce intreaga noapte a topait pe ritmuri tropicale. Femei goale in colivii i-au facut sa se creada cu adevarat printre palmieri si nuci de cocos. Probabil ca partea cu nucile de cocos are ceva adevar in ea, doar ca nucile de cocos nu sunt in copaci sau pe plaje, ci in pantalonii acestor stranii visatori tribali. Ce imi pare ca lipseste din fabricile astea pline de fum si afumati e cu siguranta focul din busteni, caci "sacrificiile" mai mult ori mai putin rituale sunt probabil destul de dese.
Locuri pentru pasionatii de film nu mai vorbesc . Multe din salile vechi au disparut, facand loc altora noi noute, unde te poti indopa cu floricele si substante acidulate pana pleznesti . Cadrul este cat se poate de civilizat insa, iar oamenii care ies de la film se opresc apoi intr-un bar sa spuna povesti langa o bere, sau la o plimbare daca s-a lasat seara.
Pasionatii de bauturi alcoolice au si ei bucata lor de teren unde se pot intalni la aceleasi vesnice povesti pe care le leaga seara de seara, amintindu-si de toate lucrurile ce le uita pana a doua zi.
Locuri unde puteau sa mearga parintii cu copiii erau pana in acest deceniu parcurile. Probabil si aceasta "afacere" ar trebui sa inceapa sa functioneze, pentru ca parcurile si copacii dispar cu rapiditatea cu care ar trebui sa creasca. Iar in locul lor apar superburtosi cu limuzine care dau amenzi celorlalti, si cresc exact in ritmul in care ar trebui sa scada. Si amenzile si burtosii.
Spatiile de lectura populare care te pot aduce alaturi de oameni preocupati ca si tine de o conversatie interesanta, de un suc natural de fructe si o lectura pasionanta, lipsesc cu desavarsire insa.
O sa incerc sa le explic pe fiecare in parte .
Se presupune ca exista numerosi oameni pasionati de citit. Se mai presupune deasemenea ca sunt timizi, retrasi si trebuie sa creezi spatiul in asa fel incat sa se simta atrasi de acest tip de intamplare publica. Ma gandeam ca ar putea exista doua variante:
Una e cea de tip Mall, deschisa, fara usi la intrare, doar cu un spatiu unde sa te poti spala pe maini inainte de-a atinge cartile din biblioteca localului . Asta ar creea un soi de respect pentru loc, iar vizitatorii ar avea siguranta unei igiene corespunzatoare, fie ca e vorba de tablete ce le poti imprumuta la fata locului, fie ca ti s-ar oferi varianta unei biblioteci "cu autoservire" . S-ar putea servi sucuri de fructe, cafea, poate bere scumpa dozata grijuliu . Mesele ar fi suficient de apropiate pentru a facilita o conversatie soptita. Varianta separeurilor s-ar potrivi si ea, insa le-as gandi cat mai simple, gandite in asa fel incat sa-l poti vedea pe cel de langa tine si sa-i poti vorbi . Ar fi la fel ca orice alt loc impersonal dintr-un Mall, te duci, iti iei portia de lectura, si pleci apoi ceva mai luminat decat intrasesi. Acelasi lucru s-ar putea intampla si pe aeroporturi, in gari, sau pe plaje sub acoperisuri umbroase, cand soarele e puternic si altceva n-ai de facut.
Ar fi apoi variantele din mijlocul targului sau de aiurea, unde fantezia patronului se poate manifesta in voie . Unii poate vor dori o muzica discreta,  jazz, simfonica sau cine mai stie ce . Aici cititorii isi pot aduce cartile cu ei, aranjati in jurul unor mese rotunde sau a unor masute comode cu scaune pe masura . In principiu cred ca nu ar merge bauturi alcoolice decat in cazul in care sunt organizate pe stil  club privat unde oamenii se cunosc intre ei si vor sa-si petreaca seara agreabil . Ar fi potrivita si o sala de discutii separata, unde, dupa ce ai citit "cartile zilei", sa poti vorbi in voie despre ele.
Dar in principiu spatiul ar trebui gandit tot pentru persoane carora le e mai usor sa comunice in scris decat prin viu grai . Multi isi fac notite pe marginea cartilor pe care le citesc sau pe foi separate. Acestea ar putea fi pline de farmec pentru cei ce le-ar gasi intre pagini sau in fisete special concepute, si de ce nu, ar putea fi startul unor povesti interesante . Evident pentru aceasta afacere ar fi buna o sustinere in media, fie pe bloguri sau retelele de socializare, fie aiurea, in functie de imaginatia oamenilor. Banuiesc ca fantezia fiecarui pasionat cititor ar putea adauga amanunte unei intamplari gandita pana la urma pentru el . Ii spun intamplare si nu neaparat local, caci se poate petrece in orice spatiu public care permite asta. Iar intamplarea in sine, care este pana la urma lectura, poate fi dublata de experienta unei prietenii durabile. Sau a minunii ce i se poate intampla oricarui ochelarist care cunoaste o ochelarista.
Gata, ma opresc cu visatul aici. Poate ca ideea i-a venit cuiva deja si e pusa in practica, iar eu doar m-am straduit sa inventez roata in dimineata asta.