Cred că pentru a face morală trebuie sa fii tu însuți moral. Poți să fii moralist și fără să fii moral dar nu ar trebui poate să te miri dacă nu te ia nimeni în seamă, ești privit cu suspiciune sau se lipește de tine batjocura semenilor. Totuși, în mod paradoxal, oamenii cu adevărat morali sunt, cred eu, rareori moraliști. Mai cred că moralitatea vine și cu o doza importantă de modestie și discreție lucruri care sunt greu de conceput pentru un moralist. Pe acesta din urmă mi-l imaginez mai degrabă agresiv, orgolios, complet lipsit de prudență și înțelepciune, dar plin de credință și de dorința nedisimulată de a schimba stări de lucruri ce ii par periculoase sau greșite. Evident că e fără înțeles să critici hoția dacă tu însuți ești hoț, minciuna dacă îndrugi numai gogoși, desfrânarea dacă ești desfrânat, etc. Se poate și asta, lumea noastră este plină de posibilități, dar atunci nu te mai numești moralist ci doar clasicul lup în piele de oaie, o specie tot timpul la modă.
Revin deci la notele mele, și la clarificarea pe care o consider necesară.
Nu mă consider moralist pentru că nu îndemn oamenii să se schimbe după felul în care cred eu că ar fi bine. M-am străduit să nu scriu decât de lucruri pe care le-am studiat, fie și superficial. În speranța ca asta să fie de folos cuiva care parcurge textele cu atenție. Implicarea emoționala cred că s-a aranjat natural în subiectele tratate, pentru că ceea ce îmi afectează semenii mă afectează și pe mine. E un lucru firesc, nu suntem singuri pe lume și nici nu suntem mașini lipsite de suflet. De asemenea, nu mă consider moralist pentru că majoritatea notelor cred că-s mai degrabă exerciții de gândire. Acțiunile noastre au consecințe. Iar ceea ce facem se poate uneori înscrie într-o logică. Aceasta poate duce la limpezirea unor situații. Iar înțelegerea a ceea ce trăiești îți ușurează suferința și te ajută să iei decizii corecte. Nu mă cred infailibil așa cum un moralist ar trebui să fie, sunt plin de îndoieli și ezitări, habar nu am dacă fac bine sau rău cu notele mele. Sper doar să ajut oameni mai confuzi decât sunt eu. De asemenea nu mă pot lăsa sedus de labirintul steril și lipsit de compasiune al psihiatriei sau al psihologiei, unde cei care s-au rătăcit acolo îi rătăcesc și pe alții. Așa cum am mai spus, îmi îndemn puținii cititori la discernământ, atenție, și, de ce nu, la simț al umorului.
No comments:
Post a Comment