Natural

De ceva vreme, traiesc cu sentimentul ca a trai nu mai are nici un inteles. Nu stiu de cand cu exactitate . As vrea sa cred ca lucrurile de felul asta nu se intampla totusi peste noapte . Adica ieri eram bine merci, iar astazi, fara vreun motiv aparent toate rosturile ce dadeau vietii mele un sens au disparut si singurul lucru de care mai sunt capabil este sa ma zbat in caderea spre nicaieri.
 Dar stiu ca nu e asa. Ajung uneori cateva secunde ca tot trecutul tau sa se scindeze in urma unui eveniment iar tu sa cazi.
Ei, desprins de copac vei vedea ce vei face mai incolo . O sa te manance cineva. Stricat cum esti, ca doar n-ai cazut de sanatos ce erai, o sa te inghita vreun animal care o sa-ti cace semintele pe undeva . Tie nu o sa-ti mai pese . Rostul tau era in pom, copt, frumos, cald din razele soarelui si mandru ca esti printre frunze si frati de-ai tai.
Dar uneori simti ca totul s-a terminat .Viitorul la care ai fi putut visa in frunzis orbit de soare s-a dus, iar acum singurul lucru ramas e caderea.
Intelesurile nu mai sunt. Vorbeai frunzisului si fructelor iar acum vorbesti doar propriei tale greutati care te duce unde vrea ea . Adica in jos. Ti-e frica de impact dar mai frica ti-e de cadere .
Totusi caderea e naturala . Nu a survenit nici un eveniment . Doar te-ai copt . Sau cum ar spune voci razlete, te-ai fript.

Ultimul sezon

Alei printre plante bogate si mandre. Alei cu copii alergand pe langa adolescenti ce se tin de mana. Terenul e curatat, duhoarea industriala a disparut cu totul. E doar miros de pamant reavan altoit cu miros de primavara, iar daca e toamna cu miros de toamna. E atat de bine acolo incat ai vrea sa imbratisezi pamantul, sa-l saruti ca pe o amanta, ca pe o iubita care s-a gandit sa ti se daruiasca iar, atunci cand te asteptai mai putin. Si sa o tii in brate uitand de tine, uitand de timp, uitand si de spectacolul la care participi, apoi sa te plimbi asa cu ea, fericit ca veti fi martori la nasterea unui lucru nou.
Ma gandesc la oamenii care isi cultiva imaginatia ca pe ceva de mare pret. Ei ar avea un cuvant greu de spus cu privire la aceasta ultima parte a spectacolului. Acel ceva ce poate fi adus la lumina lucrand in permanenta la el, o alternativa la ceea ce e deja prezent. Pana la urma, inainte de a deveni realitate, multe lucruri bune au fost intai imaginatie pura.
Avand un teren fertil necultivat la indemana poate fi izvor de placere. Mai ales un teren ce a fost ocupat vreme indelungata de un templu al poluarii si stricarii naturii. Am gandit ultimul sezon doar ca pe o forma temporara, precum causul palmelor ce aduna apa cand ti-e sete . Cred ca oricine isi poate imagina acest segment dupa tendintele pe care natura le ofera cu generozitate la fel ca si imaginatia lasata libera.
Mai cred ca orice echipa pasionata de ecologie sau doar de gradini si parcuri poate face minuni . Am pornit deci de la premisa ca terenul este la marginea unui oras mare . Orice complex industrial ar fi avut deci drumuri de acces asa ca nu ar fi nici o problema in aceasta privinta . Cea mai buna intrebuintare a terenului ar fi cu siguranta un parc. Un parc ce poate depasi cu mult granitele in care s-a aflat constructia, un parc ce ar putea cuprinde si fostele drumuri si toata zona din jurul fostei cladiri .
Idei sunt nesfarsite. Locul ar putea fi pur si simplu parasit si ingradit astfel ca nimeni sa nu intre acolo. In cateva zeci de ani natura si-ar reveni in drepturi...
Dar cum traim intr-o lume grabita care asteapta rezultatele rapid, interventia omului ar scurta mult drumul catre obiectivul propus.
Pe locul fostei fabrici ar putea fi sapat un lac . Crapi uriasi ar tulbura suprafata apei, trestie si papura ar sta impotriva vantului si copii desculti ar speria mormolocii si rosioarele in joaca lor fara prihana.Din pamantul rezultat s-ar face dealuri si s-ar planta stejari, o intreaga padure . S-ar putea face deasemenea locuri superbe, o salba de lacuri separate de mici trecatori cu poduri din lemn . O zona ar putea fi aranjata pentru vizitare iar alta ar putea ramane in puterea salbaticiei, avand nevoie doar de impulsul de inceput pentru a deveni unul din cele mai seducatoare locuri de pe pamant.
S-ar putea face si un orasel de vacanta pe langa lac, cu beciuri unde oamenii sa se adune la povesti si un vin fiert, s-ar putea face chiar o vie care sa alimenteze productia locala de vin.
Dar vorbeam pana la urma de un serial de televiziune . Deci, indiferent de ideea ce ar sta la baza parcului, tipicul ar ramane acelasi. Adunarea unei echipe dornice sa participe la proiect, apoi planurile, operatiunea propriuzisa de modelare a terenului si in cele din urma primii vizitatori ce se vor bucura de noul loc aparut pe lume.Undeva printre aleile pietruite si stejarii falnici ar putea sa existe si un mic muzeu cu ceea ce a fost inainte, pentru delectarea oricarui pasionat de istorie.
Ma opresc aici . Cand ma gandesc cat de departe de luminile spectacolului sunt atatea mii de fabrici parasite incep sa ma indispun. The end.

Sezonul 2 - Demolarea

Desi cu cel mai spectaculos potential, pentru mine prezinta un interes scazut . Filmele si serialele ne-au obisnuit cu mii si mii de explozii asa ca am ajuns sa am mari rezerve in privinta acestora. Dar daca tot am inceput si sezonul asta, as incerca sa indrept discutia spre metode alternative. Banuiesc ca s-ar putea gasi solutii pentru o distrugere utila, folositoare mediului sau oricarui afacerist cu idei si inclinatii ecologice. Schema serialului meu se poate aplica in fond la orice constructie care a slutit si otravit lumea vreme indelungata. Pornind de la mall-uri pe care dezinteresul oamenilor le-a facut inutile si absurde, terminand cu fabrici innegrite si uitate de vreme.
Episodul 1 - Planul
Primul episod ar putea fi despre strangerea unei echipe de oameni dispusi sa demoleze complexul . Criteriul in jurul caruia se vor aduna toate ideile va fi desigur cel ecologic.Ia reciclarea totala a tuturor materialelor folosite in aceasta constructie va fi o prioritate. Metalul, sticla, caramida, totul ar trebui sa isi gaseasca un nou rost, o noua forma cat mai folositoare . Ar fi bun un plan chiar si pentru cele mai greu de reciclat elemente, si asta va fi poate unul din punctele de interes ale serialului .
Episodul 2 Inventarul
Se va inventaria totul, inclusiv subsolul daca este plin de tevi ori conducte sau adancimea temeliei, tot ce se poate afla despre constructie . Vor fi apoi discutii dublate de o cercetare atenta a locului pentru a studia toate posibilitatile si dificultatile pe care cladirea le genereaza.
Episodul 3 Planul
Alcatuirea planului de demolare .Se va pregati terenul pentru daramare, se vor aseza toate materialele necesare acestei operatiuni dupa criteriile enuntate mai inainte. Poate fi un episod foarte savuros tinand cont de toate dificultatile pe care acest gen de situatie le ridica.
 Episodul 4 Demolarea
Va incepe demolarea propriuzisa. In cazul in care a fost gandita pe etape, va fi filmata din zeci de unghiuri fiecare cladire in timpul schimbarilor, toate locurile ce au fost in episoadele anterioare subiect de povesti vor avea cate un material filmat in timpul demolarii . Ar putea fi fara voice over, doar muzica si imagine . Si aici banuiesc ca imaginatia si creativitatea omeneasca se pot manifesta in voie .
Episodul 5 Reciclarea
Toate materialele obtinute in urma demolarii ar putea avea o destinatie cat mai curata cu putinta . Vor fi bine puse in evidenta locurile unde se va recicla fierbetonul, fierul si sticla, tot ceea ce a alcatuit fabrica in cauza. Ma intreb asa, retoric, cum s-ar putea recicla fierbetonul. Ar trebui inventate poate niste masini care sa-l taie bucata cu bucata si sa faca din el opere de arta, canalizari ca in romanele lui Victor Hugo, stranduri si piscine pentru hipioti sau va servi pentru o multime de lacuri antropice unde sa se adune bursucii, albinele si broastele. Dar despre asta mai tarziu.
Episodul 6 Curatenia
Dupa ce tot ce-a constituit obiectivul vizat va fi plecat deja spre reciclare, va mai ramane inca mult de curatat . Cred ca toate operatiunile depoluante vor necesita si ele un episod. Mormane de sarma si fier, bucati de mortar si beton, motorina, pucioasa, ulei de motor si cine mai stie ce porcarii, toate vor necesita solutii de curatare si ecologizare.
Banuiesc ca dupa acest episod va ramane un teren viran plin de santuri caruia va trebui sa i se gaseasca o noua destinatie. Dar despre asta in sezonul urmator.
Thanks for watching.

Serialul

O noua obsesie la care lucrez de ceva vreme pare ca s-a copt . Asa ca o culeg din mintea mea asa cum s-a format si o asez pe hartie, sau ma rog, in spatiul virtual .
Este vorba de un serial Tv. Nu e obligatoriu sa fie un serial Tv totusi. Poate fi facut si de o echipa independenta si postata sub forma de episoade pe internet sau scoasa pe DVD-uri. Sau cine mai stie cum, in functie de creativitatea omeneasca, de tehnologie, de posibilitatile de comunicare ale momentului . Eu o sa il aranjez ca pe un serial de televiziune pentru ca structura functioneaza, e simpla si eficienta. Poate fi gandit pentru unul din posturile de stiinte sau istorie . Il cred mai potrivit pentru cele de istorie pentru ca are toate ingredientele necesare si fantezia echipei care ar lucra la el se poate desfasura in voie la fel ca si a mea dealtfel. Daca nu il va realiza nimeni nu e nici o paguba, va fi doar un serial tv virtual care se va developa in mintea cititorilor blogului . Am pornit de la ideea ca show-urile TV actuale, fie ca e vorba de reality show-uri fie de documentare, imi par lipsite de profunzime si adeseori de scop, altul decat spectacolul vizual . Si pentru a nu formula critici fara a oferi alternative, lucru care poate face criticile inadecvate sau nedemne de luat in seama, am decis sa vin si eu cu o varianta pentru a ma face mai bine inteles . 
 O sa pastrez unele elemente ascunse pentru ultima nota privitoare la acest subiect. In rest o sa-mi asum orice libertate . E doar reverie in fond .

********************************************************************************

 Tema serialului : Un complex industrial parasit la marginea unui mare oras.
Sunt absolut convins ca-s nenumarate, si in estul Europei si aiurea, in toata lumea. Ca subiect vizual imi par atractive si se poate filma in voie zile intregi fara repetitii. Trebuiesc doar aduse la vedere de privirea fascinata de lucruri vechi, de epave si ruine, de decaderea unei epoci.
As alege o locatie de prin anii '50, dar s-ar potrivi si unele din anii '60 sau '70  cel tarziu '80. Daca ar fi prea recente cred ca s-ar pierde interesul pentru intamplare, deci cu cat mai vechi - cu atat mai bine.
Va avea 3 sezoane .

Sezonul 1

 Povestea
Prezentarea locului cu toata complexitatea de care se poate da dovada .
Va contine 5 episoade .
Episodul 1
Prezentarea
In episodul 1 se va prezenta fabrica asa cum arata astazi. Filmari de peste tot, prin imense hale parasite, prin cladirile de birouri, prin toate locurile ce pot sau vor deveni interesante datorita povestilor spuse despre ele in episoadele urmatoare.
Fauna locala care a inceput sa-si faca loc acolo de la porumbei la coropisnite, vegetatia sau ce a revenit la viata dupa parasirea complexului, detalii ce par interesante si vor aparea pe parcurs . Probabil va fi utila prezenta unui povestitor dar asta depinde foarte mult de modul de gandire al producatorilor sau al regizorului . Eu as incerca sa imbin momentele in care apare doar vocea si cele in care apare un prezentator care pur si simplu contempla cu voce tare imaginile . Nu e nevoie ca acelasi prezentator sa apara in toate episoadele dar vocea din background va ramane la fel . Atunci cand nu apare vocea poate rula muzica, ceva abstract, sau muzica din actualitate, la moda astazi .
Episodul 2
Un pic de istorie
O prezentare a ceea ce a fost locul inainte sa se construiasca ceva acolo . Conditiile care au dus la necesitatea constructiei. Detalii despre constructie .  Detalii despre vremuri, situatia economica, sociala, politica a orasului. Totul pe muzica de atunci, ilustrat cu poze sau cu filmulete. Cateva detalii si despre contextul tarii si cel international .
Episodul 3
Cum a fost
Interviuri cu muncitorii care au lucrat acolo . Povesti, povesti, povesti . Despre intamplari, despre program si conditiile de lucru, despre sefi, patroni, sindicate, greve sau conflicte de munca, despre accidente sau situatii vesele . Daca e posibil unde s-au intamplat, intai povestea, apoi omul care a spus-o, fix in locul din prezent mancat de rugina si plin de gainat de porumbei . Unde se plateau salariile, unde se adunau oamenii la o tigara, unde se facea pontajul sau unde se intamplau angajarile .
Episodul 4
Cum a fost la ei
Interviuri cu patronii, actionarii, sefii, personalul de rang superior . In acelasi fel tratat, povestea si locul din prezent . Oamenii care s-au umplut de bani de pe urma complexului, cum i-au cheltuit, ce distractii oferea timpul si altele asemenea .
Episodul 5
Fauna si flora
Episod despre viata din teritoriu. Tot ce se poate spune. Prezentate speciile locale, speculatii cu ceea ce ar fi devenit fara interventia umana, ce s-a aciuat acum pe acolo. Interviuri cu oameni specializati in fauna si flora, filmari cu ce au lasat in urma anii de nebunie industriala. O investigatie stiintifica despre cat de profunda este poluarea la suprafata sau adanc in sol, despre cat a afectat mediul aceasta constructie in perioada functionarii ei.
Pe tot parcursul serialului vor aparea filmari din locatie, asigurandu-se un puternic contrast intre datele oferite de trecut si prezent . Va o treaba de detectiv, cu investigatii amanuntite despre fiecare cladire, cu istoria ei, conditiile istorice, ce fusese inainte acolo . Despre intamplarile din complex, tot ce poate prezenta interes public si se poate constitui intr-o poveste interesanta despre trecut .
In zilele urmatoare, sezonul 2 .

Casa acustica

Recitind ultimele note realizez ca am renuntat la orice urma de stil sau coerenta . Am inceput sa vorbesc despre proiecte irealizabile, am scris povesti si scurte articole pe teme geometrice . Nu am de gand sa le sterg de dragul coerentei, si cred ca voi continua sa vorbesc despre preocuparile, visele sau gandurile ce-mi vin in minte si par potrivite pentru cativa centimetri de spatiu virtual.
Privind deci la mine introspectiv am descoperit o pasiune autentica pentru muzica . E pasiune veche, din acel moment numit generic "de cand ma stiu" si cred ca merita sa-i platesc din cand in cand tributul binemeritat .
Astazi am decis sa-i fac o constructie imaginara.Cu speranta ca nimeni nu s-a mai gandit la asta. Iar daca a facut-o cineva, si ce am de gand sa asez acum aici, exista, atunci am irosit o dimineata aiurea, poate mai cu folos insa decat alte mii de dimineti irosite. Voi fi reusit macar pentru o vreme sa ma desprind de subiectele zilei, ce par a depasi ca intensitate zgomotul facut de o sirena portuara instalata intr-o biblioteca .
Deci lucrurile ar arata cam asa : o casa construita in jurul muzicii . Nu ma refer evident la salile de spectacol special concepute in acest scop, realizate de specialisti in diversele domenii pe care genul le solicita. Ma gandesc la o casa normala in care se poate locui, si unde orice om poate duce o viata obisnuita . Va fi desigur nevoie de profesionisti care pot identifica cu acuratete cerintele optime pentru o auditie perfecta . O casa care sa aiba, in afara de utilitati si spatiu locuibil, camere pentru fiecare gen muzical important . Forma fiecarei camere va urma cerintele acustice ale genului muzical, si dealtfel intreaga casa poate fi supusa acestui criteriu . Ar fi necesare cate o incapere pentru muzica simfonica, una pentru rock, pentru jazz iar lista poate continua. Sincer sa fiu, nu imi imaginez cum ar arata spatiul perfect pentru auditii rock, ce fel de forma ar putea genera rockul in arhitectura.  Ma gandesc insa ca nu vor fi tinte si piele pe acoperis dupa cum cea pentru muzica simfonica nu va avea papioane in loc de clante . Cum lucrurile merg bine in visul asta, in urma specialistilor in acustica vor interveni arhitectii, esteticienii si inginerii care ar lega un ansamblu coerent placut vederii, un loc unde iti poti invita prietenii la cina aducandu-i apoi, dupa felul prietenilor si necesitatile zilei, la o perfecta auditie .
Evident locatia ar fi un deal inconjurat de o padure, pentru ca fiecare om are pasiunile sale, si uneori, din amestecul de pasiuni nepotrivite intre ele, apar tot felul de necazuri . Dar cum in ziua de azi se gasesc solutii pentru orice sunt convins ca ideea e adaptabila, cu unele restrictii, si la o cladire din mijlocul cetatii .
Evident variatiunile pe aceasta tema sunt probabil fara sfarsit . Se poate construi o casa doar in jurul unui gen muzical, desigur . Extremistii pot adapta ideea pentru un singur album si ar fi o idee buna in cazul in care un oras intreg ar fi alcatuit dupa aceste criterii. Astfel Aida s-ar putea invecina cu Otello, iar Let it be cu Paranoid .
Cei mai saraci ar avea de optat pentru o singura piesa daca si-ar dori cu adevarat asta, iar cei mai bogati...se presupune ca ei le au deja pe toate asa ca nu merita adusi in discutie.
Tot scriind s-a facut vremea pranzului .

Fantana

Am inceput sa ma gandesc de la o vreme la un lucru pe cat de banal pe atat de greu de adus in discutie . Un lucru ce pare dealtfel demodat, ceva ce apartine doar trecutului, ceva ce oricum nu se mai asaza astazi in forma in care am eu de gand sa-l asez . Totusi cred ca o poveste spune simplu si accesibil lucruri pentru care altminteri s-ar scrie biblioteci intregi . Si doresc sa pastrez ca reper, pentru mine si pentru cine are curiozitatea sa citeasca aceste pagini, faptul ca am notat o parte din observatiile mele asupra lumii asteia.
Sa presupunem ca exista un personaj. Cu asta incepe orice poveste. Cineva care vrea sa faca bine . Nu are rost sa aduc in discutiile motivatiile lui. Poate se simte vinovat de raul facut si de prea putinul bine savarsit, poate are multa avere si vreme de pierdut sau poate e teribil de naiv si chiar vrea sa faca ceva bun. Religia lui nu conteaza foarte mult, nici cultura sau originile . E un om oarecare cu ceva resurse pe care le poate darui si important pentru istorisire e obsesia ce a pus stapanire pe el, aceea de a savarsi un bine. E om chibzuit, asa ca nu a pornit la indeplinirea acestuia pana nu a cautat cu atentie locul si imprejurarile necesare.
Dupa ceva vreme a gasit undeva departe un sat in desert care ducea mare lipsa de apa, iar satenii erau foarte saraci . Nu era satul lui, nu ii cunostea pe oamenii aceia,  dar in dorinta lui nestavilita de a face bine hotari sa le sape o fantana . Avea resursele necesare si era simplu sa se mobilizeze pentru o astfel de operatiune . Locul gasit parea potrivit pentru inceputul unui lung sir de fapte bune . Operatiunile au fost extrem de rapide . In cateva zile satul s-a trezit cu o fantana sapata adanc, cu apa dulce si piatra de calitate .Cei de acolo au fost foarte bucurosi, si cum omul nostru nu aparuse la fata locului, ii multumeau in fiecare zi lui Dumnezeu .
Cumva s-a aflat insa . Nu-si facuse prea multi prieteni in viata, asa ca fara sa stie cum, fapta lui a ajuns la cunostinta lumii.Apoi a inceput.
Intai au vorbit despre piatra din care fusese facuta fantana . Cica era adusa de la prea mari distante . Apoi cica ar fi fost prea alba si prea scumpa pentru un sat atat de sarac . Nu se stie cum si de unde au aparut si niste molii care o rodeau necontenit . Stiinta nu greseste niciodata au zis . Nu e nici un bine acolo, e doar o gramada de bolovani supraestimati mancati de viermi . A urmat descoperirea galetii. Ani intregi s-au certat pe lucratura ei scumpa si pe rostul acestei investitii intr-un desert . Apoi, tot cautand, au dat de napasta teribila pe care omul o adusese peste sat . Lipsa totala de igiena si incalcarea tuturor regulilor elementare de protectie si siguranta in folosirea dispozitivului . Cativa au pornit ideea unei mobilizari generale pentru pedepsirea vinovatului si actionarea lui in justitie . Intre timp datorita multiplelor analize asupra apei din fantana, aceasta devenise poluata si nefolositoare, salcie si otravitoare .
Omul, cel cu binele, observase toata tevatura nascuta in jurul faptei lui si fara sa fie vreun mare intelept ajunsese la concluzia ca pentru orice bine facut trebuie sa iti iei mari precautii, sa il savarsesti in cel mai mare secret si sa il uiti cat mai repede posibil savarsind apoi un alt bine .

http://www.deviantart.com/art/Grin-478226078

De comun acord

Am batut mult carciumile intr-o perioada . Odata, am fost martor la o scena de violenta . Am mai vazut scene violente, la unele din ele am fost si eu participant activ, dar aceasta mi s-a intiparit in memorie prin dramatismul ei . Nu mai tin minte de la ce a pornit cearta . Il stiam din vedere pe patronul barului dar si pe celalalt . Nu cred ca statusem la aceeasi masa cu vreunul dintre ei, e foarte posibil sa fi fost . Nu stiu nici de la ce s-au luat . Urmaream doar intamplarea, sau succesiunea de scene, incercand sa inteleg ce se intampla si asteptand sa se termine . Patronul parea treaz, si avusese loc un incident. Celalalt era foarte beat si fara sa devina agresiv fizic, cauta din cate imi amintesc sa fie convingator sustinandu-si cauza . Era foarte greu insa, pentru ca era plin de sange, beat si profund jignit . Probabil ca uitase si de la ce se luasera, si ce are de sustinut . Il scoteau afara pe poarta, apoi se intorcea . Nu mai stiu daca a facut asta de mai multe ori sau doar o data. Imaginile erau insa extrem de tragice . Poate a fost doar o revenire,  dar totul era greu de privit . Nu parea un derbedeu sau un hot de duzina, cred ca era un om obisnuit, probabil un functionar sau ceva asemanator. Localul nu era unul select, iar zona nu parea din cele mai linistite. Dar nici nu existau in mod obisnuit intamplari de acest fel, care alunga clientii si strica afacerea. Ce s-a petrecut cu adevarat nu voi sti probabil niciodata . Nici nu sunt curios sa aflu . Imi place sa cred ca amandoi aveau dreptate si au cazut victime unei neintelegeri . Se intampla des, chiar daca nu se sfarseste intotdeauna asa urat, iar uneori e o intamplare plina de invataminte.