Muzica generatiei noastre

Uneori ma uit la posturile muzicale de astazi . Cred ca pot sa fac unele constatari bazandu-ma pe aceasta experienta . Scriind randurile de fata nu incerc sa pun in dificultate nici un iubitor de muzica indiferent de optiunile sale . Ca sa o dovedesc, pot sa spun ca in adolescenta admiram unul dintre cele mai excentrice grupuri muzicale ale vremii, ale carui piese le ascult cu placere in continuare . Unele albume au ramas in topul preferintelor mele, indiferent de trecerea timpului si de schimbarea de perceptie ce a survenit in mod natural . Tin sa fac unele precizari din motive evidente . Inscrisa in nebunia vremurilor de astazi este impartirea oamenilor in tabere radical opuse, pline de dusmanie una fata de alta, cu tot ceea ce decurge din acest mod de a pune problema . Multa suferinta de ambele parti . Nu o sa renunt totusi la tendinta personala critica, ironica si uneori sardonica, lucruri ce fac pana la urma un text interesant .
Tinand cont de varsta, am in jur de 45, pot sa observ disparitia unor tipuri muzicale ce tind sa intre in istoria culturii pop . Rockul spre exemplu, cu toata galagia lui, nu il mai intalnesti aproape deloc in preferintele publicului de astazi, doar un mic grup de nostalgici se mai simt legati de el. Folkul de asemenea tinde sa dispara, ca si entuziasmul tacut care insotea sunetul chitarelor la petreceri. Muzica disco s-a transformat se pare intr-un soi de ritm impersonal si repetitiv care aminteste mai degraba de chefurile betivilor solitari ce isi pun aceeasi piesa pana adorm . Cu acest ultim gen cred ca am adus aminte de toate tipurile principale din zona pop a tineretii mele .
Exceptand deci posturile nostalgice, ce se adreseaza firilor romantice si pe care nu am intentia sa le aduc in discutie, am incercat sa inteleg actualitatea prin prisma muzicii de consum actuale.
Dar muzica nu a mai ajuns pana la mine. Parca e doar un playlist rasuflat, alcatuit din clisee care se tot repeta de vreo zece ani si care incetul cu incetul a imbracat haina plina de gauri a pornografiei din care se inspira, se pare, fara nici un fel de rezerve . Spectacolul oferit nu este cu mult diferit de cel al unui ziar de scandal si ultimul lucru care se aude in acest tip de concert este muzica .
Asa cum am spus de la inceput, nu impart lumea in tabere si nu scriu aceste lucruri ca sa starnesc dusmănii . Exista suficiente posturi pe care le poti alege, dar daca vrei sa te pastrezi informat, nu strica deloc sa fii atent si la ce se intampla in afara preocuparilor tale de zi cu zi . Iar daca actualitatea de zi cu zi arata asa, si are puterea de a influenta o generatie, atunci poate e cazul sa ii acordam atentia cuvenita .

Lantul de la bicicleta

In urma cu ceva timp, in magazinele de pe aici, gaseai doar cateva tipuri de biciclete . Vreo trei, patru cred . Erau biciclete ieftine, dar cu o fabricatie robusta, rezistenta si nu lipsita de un oarecare farmec . Erau deasemenea extrem de simple si modul lor de functionare nu lasa loc pentru interpretari . Totusi daca se strica ceva, daca copil fiind o demontai imaginandu-ti ca o vei repara, puteai sa ai surpriza sa observi ca roata la care umblasesi era descentrata, ca filetul care tinea ghidonul s-a tocit si are un joc, sau ca ai probleme in a pune lantul de la bicicleta in stare de functionare . Aflai astfel ca un lucru care parea extrem de simplu, lucra pentru tine datorita unor reglaje fine pe care fabricantul le cunostea bine, si erau departe de a fi atat de simple pe cat pareau.
Imi amintesc insa perfect de o anumita intamplare din care am retinut o senzatie. Pedalam de zor indreptandu-ma spre undeva si lantul a cazut, apoi am dat la pedale in gol pentru cateva secunde stand pe loc si in pericol de a ma prabusi .
De curand am terminat un proiect la care am lucrat mult . Lucrand atata timp la el ma obisnuisem sa-l cred important, si intr-un anumit sens - salvator . Dupa atata vreme nici nu mai speram ca o sa il dau gata si cand l-am vazut dus pana la capat am ramas cu aceeasi stare de surprindere si gol absolut, de inutilitate si sfarseala . Parca odata cu lantul care ma lega de el cazuse o intreaga structura mentala care se construise de la sine . Am notat ca sa tin minte .

Portretul robot al functionarului

Inainte de a incepe aceasta nota as vrea sa precizez ca ea nu este adresata in mod special functionarilor . In fapt majoritatea functionarilor pe care i-am intalnit mi-au parut simpatici, inteligenti si extrem de preocupati ca toate lucrurile sa fie bine facute, in toate actiunile pe care le intreprindeau . Deformatie profesionala probabil . Deasemenea sunt absolut convins ca orice societate normala are nevoie de functionari, nu se poate dispensa de ei . Nu cred ca trebuie sa mai spun de ce . Eu insumi cred ca sunt un model reusit de functionar . Deci cei care ar dori sa interpreteze aceasta nota ca pe un fel de razbunare la adresa functionarilor, ca pe un fel de atac impotriva lor, sau ca pe o rafuiala pe care nu o pot purta altfel decat in scris din spatele unei masti anonime, tin sa le spun ca se insala .
Ceea ce imi doresc sa aduc in discutie este un portret care incepe sa se intipareasca din ce in ce mai adanc in constiinta publica, un portret din ce in ce mai diform si mai respingator. Pe figura sa e o masca impasibila din spatele careia se executa ordine si directive. Felul in care se conformeaza si le duce la indeplinire - absolut . Nu are dubii de nici un fel pentru ca dubiile ar insemna subminarea propriei sale identitati, a carierei si evident a sursei de putere . Il gasesti in imaginarul colectiv cu aceeasi figura impasibila, lipsit de discurs sau emotie, ducand la indeplinire orice fel de sarcina, oricat de absurda ar parea si oricat de mult i-ar stramba destinul . E peste tot, in toate domeniile, fanatic, conformist si lipsit total de constiinta . Pe acest portret nu citesti "cauze" pentru care merita sa risti, nu vezi iubire sau romantism. In locul constiintei banuiesti doar aceleasi norme, ordine si directive, toate purtate de obsesia reglementarii .  In mod paradoxal incurajeaza un rau mult mai mare decat controlul absolut, rau generat de consecventa oarba . Nebunia .

Natural

De ceva vreme, traiesc cu sentimentul ca a trai nu mai are nici un inteles. Nu stiu de cand cu exactitate . As vrea sa cred ca lucrurile de felul asta nu se intampla totusi peste noapte . Adica ieri eram bine merci, iar astazi, fara vreun motiv aparent toate rosturile ce dadeau vietii mele un sens au disparut si singurul lucru de care mai sunt capabil este sa ma zbat in caderea spre nicaieri.
 Dar stiu ca nu e asa. Ajung uneori cateva secunde ca tot trecutul tau sa se scindeze in urma unui eveniment iar tu sa cazi.
Ei, desprins de copac vei vedea ce vei face mai incolo . O sa te manance cineva. Stricat cum esti, ca doar n-ai cazut de sanatos ce erai, o sa te inghita vreun animal care o sa-ti cace semintele pe undeva . Tie nu o sa-ti mai pese . Rostul tau era in pom, copt, frumos, cald din razele soarelui si mandru ca esti printre frunze si frati de-ai tai.
Dar uneori simti ca totul s-a terminat .Viitorul la care ai fi putut visa in frunzis orbit de soare s-a dus, iar acum singurul lucru ramas e caderea.
Intelesurile nu mai sunt. Vorbeai frunzisului si fructelor iar acum vorbesti doar propriei tale greutati care te duce unde vrea ea . Adica in jos. Ti-e frica de impact dar mai frica ti-e de cadere .
Totusi caderea e naturala . Nu a survenit nici un eveniment . Doar te-ai copt . Sau cum ar spune voci razlete, te-ai fript.

Ultimul sezon

Alei printre plante bogate si mandre. Alei cu copii alergand pe langa adolescenti ce se tin de mana. Terenul e curatat, duhoarea industriala a disparut cu totul. E doar miros de pamant reavan altoit cu miros de primavara, iar daca e toamna cu miros de toamna. E atat de bine acolo incat ai vrea sa imbratisezi pamantul, sa-l saruti ca pe o amanta, ca pe o iubita care s-a gandit sa ti se daruiasca iar, atunci cand te asteptai mai putin. Si sa o tii in brate uitand de tine, uitand de timp, uitand si de spectacolul la care participi, apoi sa te plimbi asa cu ea, fericit ca veti fi martori la nasterea unui lucru nou.
Ma gandesc la oamenii care isi cultiva imaginatia ca pe ceva de mare pret. Ei ar avea un cuvant greu de spus cu privire la aceasta ultima parte a spectacolului. Acel ceva ce poate fi adus la lumina lucrand in permanenta la el, o alternativa la ceea ce e deja prezent. Pana la urma, inainte de a deveni realitate, multe lucruri bune au fost intai imaginatie pura.
Avand un teren fertil necultivat la indemana poate fi izvor de placere. Mai ales un teren ce a fost ocupat vreme indelungata de un templu al poluarii si stricarii naturii. Am gandit ultimul sezon doar ca pe o forma temporara, precum causul palmelor ce aduna apa cand ti-e sete . Cred ca oricine isi poate imagina acest segment dupa tendintele pe care natura le ofera cu generozitate la fel ca si imaginatia lasata libera.
Mai cred ca orice echipa pasionata de ecologie sau doar de gradini si parcuri poate face minuni . Am pornit deci de la premisa ca terenul este la marginea unui oras mare . Orice complex industrial ar fi avut deci drumuri de acces asa ca nu ar fi nici o problema in aceasta privinta . Cea mai buna intrebuintare a terenului ar fi cu siguranta un parc. Un parc ce poate depasi cu mult granitele in care s-a aflat constructia, un parc ce ar putea cuprinde si fostele drumuri si toata zona din jurul fostei cladiri .
Idei sunt nesfarsite. Locul ar putea fi pur si simplu parasit si ingradit astfel ca nimeni sa nu intre acolo. In cateva zeci de ani natura si-ar reveni in drepturi...
Dar cum traim intr-o lume grabita care asteapta rezultatele rapid, interventia omului ar scurta mult drumul catre obiectivul propus.
Pe locul fostei fabrici ar putea fi sapat un lac . Crapi uriasi ar tulbura suprafata apei, trestie si papura ar sta impotriva vantului si copii desculti ar speria mormolocii si rosioarele in joaca lor fara prihana.Din pamantul rezultat s-ar face dealuri si s-ar planta stejari, o intreaga padure . S-ar putea face deasemenea locuri superbe, o salba de lacuri separate de mici trecatori cu poduri din lemn . O zona ar putea fi aranjata pentru vizitare iar alta ar putea ramane in puterea salbaticiei, avand nevoie doar de impulsul de inceput pentru a deveni unul din cele mai seducatoare locuri de pe pamant.
S-ar putea face si un orasel de vacanta pe langa lac, cu beciuri unde oamenii sa se adune la povesti si un vin fiert, s-ar putea face chiar o vie care sa alimenteze productia locala de vin.
Dar vorbeam pana la urma de un serial de televiziune . Deci, indiferent de ideea ce ar sta la baza parcului, tipicul ar ramane acelasi. Adunarea unei echipe dornice sa participe la proiect, apoi planurile, operatiunea propriuzisa de modelare a terenului si in cele din urma primii vizitatori ce se vor bucura de noul loc aparut pe lume.Undeva printre aleile pietruite si stejarii falnici ar putea sa existe si un mic muzeu cu ceea ce a fost inainte, pentru delectarea oricarui pasionat de istorie.
Ma opresc aici . Cand ma gandesc cat de departe de luminile spectacolului sunt atatea mii de fabrici parasite incep sa ma indispun. The end.

Sezonul 2 - Demolarea

Desi cu cel mai spectaculos potential, pentru mine prezinta un interes scazut . Filmele si serialele ne-au obisnuit cu mii si mii de explozii asa ca am ajuns sa am mari rezerve in privinta acestora. Dar daca tot am inceput si sezonul asta, as incerca sa indrept discutia spre metode alternative. Banuiesc ca s-ar putea gasi solutii pentru o distrugere utila, folositoare mediului sau oricarui afacerist cu idei si inclinatii ecologice. Schema serialului meu se poate aplica in fond la orice constructie care a slutit si otravit lumea vreme indelungata. Pornind de la mall-uri pe care dezinteresul oamenilor le-a facut inutile si absurde, terminand cu fabrici innegrite si uitate de vreme.
Episodul 1 - Planul
Primul episod ar putea fi despre strangerea unei echipe de oameni dispusi sa demoleze complexul . Criteriul in jurul caruia se vor aduna toate ideile va fi desigur cel ecologic.Ia reciclarea totala a tuturor materialelor folosite in aceasta constructie va fi o prioritate. Metalul, sticla, caramida, totul ar trebui sa isi gaseasca un nou rost, o noua forma cat mai folositoare . Ar fi bun un plan chiar si pentru cele mai greu de reciclat elemente, si asta va fi poate unul din punctele de interes ale serialului .
Episodul 2 Inventarul
Se va inventaria totul, inclusiv subsolul daca este plin de tevi ori conducte sau adancimea temeliei, tot ce se poate afla despre constructie . Vor fi apoi discutii dublate de o cercetare atenta a locului pentru a studia toate posibilitatile si dificultatile pe care cladirea le genereaza.
Episodul 3 Planul
Alcatuirea planului de demolare .Se va pregati terenul pentru daramare, se vor aseza toate materialele necesare acestei operatiuni dupa criteriile enuntate mai inainte. Poate fi un episod foarte savuros tinand cont de toate dificultatile pe care acest gen de situatie le ridica.
 Episodul 4 Demolarea
Va incepe demolarea propriuzisa. In cazul in care a fost gandita pe etape, va fi filmata din zeci de unghiuri fiecare cladire in timpul schimbarilor, toate locurile ce au fost in episoadele anterioare subiect de povesti vor avea cate un material filmat in timpul demolarii . Ar putea fi fara voice over, doar muzica si imagine . Si aici banuiesc ca imaginatia si creativitatea omeneasca se pot manifesta in voie .
Episodul 5 Reciclarea
Toate materialele obtinute in urma demolarii ar putea avea o destinatie cat mai curata cu putinta . Vor fi bine puse in evidenta locurile unde se va recicla fierbetonul, fierul si sticla, tot ceea ce a alcatuit fabrica in cauza. Ma intreb asa, retoric, cum s-ar putea recicla fierbetonul. Ar trebui inventate poate niste masini care sa-l taie bucata cu bucata si sa faca din el opere de arta, canalizari ca in romanele lui Victor Hugo, stranduri si piscine pentru hipioti sau va servi pentru o multime de lacuri antropice unde sa se adune bursucii, albinele si broastele. Dar despre asta mai tarziu.
Episodul 6 Curatenia
Dupa ce tot ce-a constituit obiectivul vizat va fi plecat deja spre reciclare, va mai ramane inca mult de curatat . Cred ca toate operatiunile depoluante vor necesita si ele un episod. Mormane de sarma si fier, bucati de mortar si beton, motorina, pucioasa, ulei de motor si cine mai stie ce porcarii, toate vor necesita solutii de curatare si ecologizare.
Banuiesc ca dupa acest episod va ramane un teren viran plin de santuri caruia va trebui sa i se gaseasca o noua destinatie. Dar despre asta in sezonul urmator.
Thanks for watching.

Serialul

O noua obsesie la care lucrez de ceva vreme pare ca s-a copt . Asa ca o culeg din mintea mea asa cum s-a format si o asez pe hartie, sau ma rog, in spatiul virtual .
Este vorba de un serial Tv. Nu e obligatoriu sa fie un serial Tv totusi. Poate fi facut si de o echipa independenta si postata sub forma de episoade pe internet sau scoasa pe DVD-uri. Sau cine mai stie cum, in functie de creativitatea omeneasca, de tehnologie, de posibilitatile de comunicare ale momentului . Eu o sa il aranjez ca pe un serial de televiziune pentru ca structura functioneaza, e simpla si eficienta. Poate fi gandit pentru unul din posturile de stiinte sau istorie . Il cred mai potrivit pentru cele de istorie pentru ca are toate ingredientele necesare si fantezia echipei care ar lucra la el se poate desfasura in voie la fel ca si a mea dealtfel. Daca nu il va realiza nimeni nu e nici o paguba, va fi doar un serial tv virtual care se va developa in mintea cititorilor blogului . Am pornit de la ideea ca show-urile TV actuale, fie ca e vorba de reality show-uri fie de documentare, imi par lipsite de profunzime si adeseori de scop, altul decat spectacolul vizual . Si pentru a nu formula critici fara a oferi alternative, lucru care poate face criticile inadecvate sau nedemne de luat in seama, am decis sa vin si eu cu o varianta pentru a ma face mai bine inteles . 
 O sa pastrez unele elemente ascunse pentru ultima nota privitoare la acest subiect. In rest o sa-mi asum orice libertate . E doar reverie in fond .

********************************************************************************

 Tema serialului : Un complex industrial parasit la marginea unui mare oras.
Sunt absolut convins ca-s nenumarate, si in estul Europei si aiurea, in toata lumea. Ca subiect vizual imi par atractive si se poate filma in voie zile intregi fara repetitii. Trebuiesc doar aduse la vedere de privirea fascinata de lucruri vechi, de epave si ruine, de decaderea unei epoci.
As alege o locatie de prin anii '50, dar s-ar potrivi si unele din anii '60 sau '70  cel tarziu '80. Daca ar fi prea recente cred ca s-ar pierde interesul pentru intamplare, deci cu cat mai vechi - cu atat mai bine.
Va avea 3 sezoane .

Sezonul 1

 Povestea
Prezentarea locului cu toata complexitatea de care se poate da dovada .
Va contine 5 episoade .
Episodul 1
Prezentarea
In episodul 1 se va prezenta fabrica asa cum arata astazi. Filmari de peste tot, prin imense hale parasite, prin cladirile de birouri, prin toate locurile ce pot sau vor deveni interesante datorita povestilor spuse despre ele in episoadele urmatoare.
Fauna locala care a inceput sa-si faca loc acolo de la porumbei la coropisnite, vegetatia sau ce a revenit la viata dupa parasirea complexului, detalii ce par interesante si vor aparea pe parcurs . Probabil va fi utila prezenta unui povestitor dar asta depinde foarte mult de modul de gandire al producatorilor sau al regizorului . Eu as incerca sa imbin momentele in care apare doar vocea si cele in care apare un prezentator care pur si simplu contempla cu voce tare imaginile . Nu e nevoie ca acelasi prezentator sa apara in toate episoadele dar vocea din background va ramane la fel . Atunci cand nu apare vocea poate rula muzica, ceva abstract, sau muzica din actualitate, la moda astazi .
Episodul 2
Un pic de istorie
O prezentare a ceea ce a fost locul inainte sa se construiasca ceva acolo . Conditiile care au dus la necesitatea constructiei. Detalii despre constructie .  Detalii despre vremuri, situatia economica, sociala, politica a orasului. Totul pe muzica de atunci, ilustrat cu poze sau cu filmulete. Cateva detalii si despre contextul tarii si cel international .
Episodul 3
Cum a fost
Interviuri cu muncitorii care au lucrat acolo . Povesti, povesti, povesti . Despre intamplari, despre program si conditiile de lucru, despre sefi, patroni, sindicate, greve sau conflicte de munca, despre accidente sau situatii vesele . Daca e posibil unde s-au intamplat, intai povestea, apoi omul care a spus-o, fix in locul din prezent mancat de rugina si plin de gainat de porumbei . Unde se plateau salariile, unde se adunau oamenii la o tigara, unde se facea pontajul sau unde se intamplau angajarile .
Episodul 4
Cum a fost la ei
Interviuri cu patronii, actionarii, sefii, personalul de rang superior . In acelasi fel tratat, povestea si locul din prezent . Oamenii care s-au umplut de bani de pe urma complexului, cum i-au cheltuit, ce distractii oferea timpul si altele asemenea .
Episodul 5
Fauna si flora
Episod despre viata din teritoriu. Tot ce se poate spune. Prezentate speciile locale, speculatii cu ceea ce ar fi devenit fara interventia umana, ce s-a aciuat acum pe acolo. Interviuri cu oameni specializati in fauna si flora, filmari cu ce au lasat in urma anii de nebunie industriala. O investigatie stiintifica despre cat de profunda este poluarea la suprafata sau adanc in sol, despre cat a afectat mediul aceasta constructie in perioada functionarii ei.
Pe tot parcursul serialului vor aparea filmari din locatie, asigurandu-se un puternic contrast intre datele oferite de trecut si prezent . Va o treaba de detectiv, cu investigatii amanuntite despre fiecare cladire, cu istoria ei, conditiile istorice, ce fusese inainte acolo . Despre intamplarile din complex, tot ce poate prezenta interes public si se poate constitui intr-o poveste interesanta despre trecut .
In zilele urmatoare, sezonul 2 .