O sa vorbesc tot despre intimitate in aceasta nota, dar un pic piezis.
Despre Winnebago man am auzit pentru prima data la o prezentare a unor filme de scurt metraj. O rapida cautare pe Youtube va poate lamuri cu privire la acest subiect, aparent unul banal.
Voi incerca sa povestesc un pic si din unghiul meu.
Povestea-i urmatoarea. Un domn cam pe la 40 de ani, destul de simpatic dar foarte nervos, injura copios pe parcursul filmarilor la o reclama. Omul pare cat se poate de indreptatit sa suduiasca. Sesiunea pare ca nu se mai termina, e foarte cald si-i plin de ganganii agasante.Pana aici nimic anormal.
Este exact genul de videoclip youtube, un om filmat cu stiinta sau fara stiinta lui, facand un lucru sau altul, (de obicei nimic iesit din normal) ce ajunge rapid la milioane de vizualizari fara nici cel mai mic criteriu valoric, ci doar asa, pur si simplu, dintr-un capriciu al audientei.
Unii se zbat din greu sa fie in atentia oamenilor, fac tot soiul de giumbuslucuri, care de care mai ciudate, obraznice ori iesite din comun, si nu fac mai multa valva decat o broasca ce sare in apa. Altii, fara nici cea mai vaga intentie, ajung obsesie pentru milioane de oameni. Zicala "nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste" capata astfel noi semnificatii.
Montajul e destul de reusit, are scopul sa provoace rasul, ceea ce ii reuseste in oarecare masura.Pana aici iarasi, nimic iesit din comun.Un necunoscut simpatic surprins in timp ce suduieste.Genul asta de filmulet il primesti pe mail de la amici, sau pe messenger. Te amuzi un pic apoi te intorci la lucru, in cazul in care ai rabdarea sa-l urmaresti pana la capat. Nu te gandesti prea mult la protagonistul din clip, nici la intamplare, eventual arunci o privire la milioanele de viziualizari si te intrebi ce are special de ajunge sa rivalizeze si sa intreaca secvente celebre din filme, piese muzicale de exceptie sau interviuri captivante.
Partea demna de retinut abia acum incepe.
Cineva s-a gandit sa faca un film despre personajul din clip. (Nu m-a interesat prea mult cine, informatia este pe IMDB).
Nimic ciudat nici in aceasta idee. Poate ca toti ne-am intrebat mai mult ori mai putin explicit, cine or fi acesti oameni care apar pe youtube si care e povestea lor.
Documentarul incepe cu prezentarea clipului. Felul in care e povestit provoaca rasul, sunt scene la care e greu sa nu razi in hohote. Dar pe masura ce filmul se consuma nu mai e nimic de ras.Povestea se deruleaza din ce in ce mai tragic, pana la momentul in care ai fi dorit-o oprita, pentru ca isi pierduse bonomia si se transformase in batjocura, fara nici un motiv demn de luat in seama. Autorul acestui documentar nu incerca sa puna personajul intr-o lumina prea favorabila. Parea evident ca facea tot posibilul sa mai starneasca rasul tragand de unele scene, dar cel putin in opinia mea, scapase cu mult lucrurile din mana.Din ceea ce ar fi fost o expunere corecta si de bun simt a lucrurilor intamplate.
De partea cealalta, un public foarte eterogen, am retinut pe unul care si-ar fi dorit sa-l vada impuscat pe bietul W man, si altele din cele mai ciudate, dar nu asta era faptul straniu.Ce mi s-a parut iesit din comun era sentimentul de proprietate pe care publicul si-l insusise intr-o oarecare masura pentru W man.Parca, din momentul in care acest videoclip aparuse pe youtube, (fara consimtamantul lui dupa cate am inteles din film) viata nu ii mai apartinea lui W ci fanilor sai care refuzau orice alta ipostaza a lui, decat aceea de om nervos care injura situatiunea.
Inainte de concluzii un mic rezumat.Filmul e o prezentare jurnalistica, in felul in care se practica acest tip de jurnalism de investigatie.Sunt intervievati niste fani, cei care au participat la filmari, firma pentru care trebuia realizata reclama, in sfarsit, o treaba destul de bine facuta din punct de vedere jurnalistic.In masura in care ma pricep, evident.
Ce nu era in regula statea insa in spatele a ceea ce se prezenta pe fata.
Omul nu stia ca a ajuns o senzatie pe internet. Vestea nu pare sa-l surprinda sau sa-l afecteze prea mult si nici nu pune intrebari.Dupa o vreme revine insa asupra deciziei si vrea sa stie cum si in ce fel sta situatia.Jurnalistul o interpreteaza prompt: daca statea in banca lui asa cum hotarase la inceput ar fi fost o poveste incheiata si un punct elegant asezat la sfarsitul unei fraze. A te interesa mai departe, da savoare urmatoarei parti a filmului: cum ajunge Domnul W sa isi intalneasca publicul.Pentru jurnalist era un dar neasteptat si l-a exploatat la maxim.Probabil ca oricare altul in locul lui ar fi facut la fel.Totusi nu as vrea sa discut despre jurnalist in aceasta nota.
Ci despre o tendinta, de o deformare ciudata a gustului public si a moralei publice care ajunge sa urmareasca lucruri deplorabile ca pe comedii.Sau un public care este incurajat sa creada cu putere ca orice individ ajuns celebru intr-un fel sau altul ii apartine.
De ce il numesc deplorabil? Dintr-un motiv destul de simplu. Ambalajul, calitatea foarte buna a prezentarii nu schimba cu nimic mesajul de baza.Omul care primeste vestea ca e de rasul lumii nu mai e omul in putere care suduia muste ci un batran singur si aproape orb. Un om la care nu te duci cu stirea ca ai fani care rad de o filmare caraghioasa de acum zeci de ani in care ai fost actor principal. Un om la care te duci eventual cu niste medicamente si cu cineva specializat in servicii sociale, daca se poate o persoana de sex feminin cu simtul umorului si plina de grija. Caci batranul in pofida bolii de ochi de care sufera nu parea ca isi doreste sa se lase invins. Oricum batranul rezista vitejeste se duce chiar sa-si intalneasca fanii pe care ii desconsidera, intr-un fel de happy end fara nici o noima.
Domnul W nu avusese niciodata intentia de a deveni celebru in acest fel. Probabil ca l-a ajutat mult la intalnirea cu publicul si experienta in televiziune ce iese la iveala la un moment dat. Nu o sa spun mai multe, filmul merita vazut, chiar pentru tristul sentiment ca faci parte si tu din acelasi public care poate sa rada de un lucru tragic.
As sfarsi cu un avertisment, daca vizionarea filmului nu a facut-o deja, pentru toti cei care isi imagineaza ca intimitatea este o doar o gluma si ca sunt foarte, foarte multe lucruri pe care nu iti doresti sa le impartasesti tuturor si oricand. Ca imaginea ta intre oameni poate suferi enorm chiar si atunci cand esti filmat si te crezi intre prieteni, ca sunt ipostaze ale tale care pot fi teribil de caraghioase pentru altii si asta iti poate distruge viata. In documentar se mai vorbeste si de alte caractere celebre pe youtube, dintre care unul a ajuns la ospiciu dupa ce cinci minute din viata lui au fost filmate si postate pe internet.
O invazie de inventii noi, care ar trebui sa ne usureze viata par ca au ajuns sa o faca imposibila si legile care ar trebui sa organizeze aceasta noua lume, care sa ne faca sa dormim mai linistiti intarzie sa apara nepermis de mult. Evident nu ma refer la cenzura, ci la un curent de opinie opus celui de acum care sa aduca dupa sine o reevaluare a termenilor "public" si "privat". Dar se pare ca lucrurile nu intra in dezbaterea publica si nu reusesc ca schimbe realitatea decat prin procese rasunatoare unde trebuie sa existe condamnati si victime si mii de martori cu mii de marturii ce aduc dupa ele mii de reglementari. Altminteri cum?
.
No comments:
Post a Comment