Spectacolul ca abjectie

Un film mai vechi, facut pe la sfarsitul anilor '90 spune povestea unui om, crescut de o corporatie. Personajul isi traieste viata intr-un decor creat special pentru el.Toata lumea din jur e formata din actori si figuranti ce isi spun replicile, sau isi desfasoara actiunile in functie de interesul publicului pentru o situatie sau alta. Un imens si crud reality show creat pentru un individ care nu e constient de situatia in care se afla, in timp ce toata lumea cunoaste viata lui pana la cele mai mici detalii.
Totusi cinismul organizatorilor spectacolului nu se opreste doar la asta, la faptul ca intimitatea lui e batjocorita, ca insasi notiunea de intimitate e trasa in teapa clipa de clipa pe tot parcursul acestui spectacol grotesc.
Aceiasi batjocura lipicioasa atarna si de actorii ce isi joaca rolul pe langa el.Bietii de ei incearca sa creeze contextul pentru reclame, sa prezinte produse, se straduiesc sa ocupe un loc pe langa el, sa isi faca un profil pentru o cariera . Desi sunt platiti pentru asta, si inteleg in profunzime rolul pe care il au de jucat sunt la fel de ridicoli ca si el, poate chiar mai ridicoli tinand cont ca ei fac un act voluntar.Ar putea in orice moment sa-i dezvaluie adevarul dar sunt prea prinsi in joc, prea corupti sau infricosati ca sa o faca. Adevarul ar insemna sfarsitul spectacolului, sfarsitul carierei lor, sfarsitul unui intreg sistem cu mii de angajati si milioane de spectatori care traiesc din batjocura, minciuna, si un profund dispret pentru om si omenesc. Intreaga lui viata e un fals urias creat pentru el de catre public si perfect ajustat intereselor corporatiei.
Filmul a aparut mai mult ori mai putin curios chiar in perioada de inflorire a reality showurilor.Acele showuri sadice unde oameni alesi dupa criterii pierdute undeva in anticamera subconstientului colectiv se fac de ras si sunt facuti de ras in mod constant dupa niste reguli inventate ad hoc de setea de abject a subumanului din noi.
O bataie de joc meritata totusi de acesti cetateni care aspira la celebritate fara sa se fi remarcat prin absolut nimic, mediocritati totale organizate perfect de papusari de geniu care pot sa faca din alb - negru si din nergu - alb in orice moment. In functie de interesele zilei, de situatia politica sau poate doar de toanele publicului ori a vreunui grasan plictisit care a investit bani in aceasta idee oribila sperand astfel sa castige si mai multi bani.
Totusi in filmul despre care vorbeam, personajul principal nu si-a dorit celebritate.Dupa toate experimentele la care a fost supus probabil ca e foarte dificil de spus daca isi mai doreste ceva, sau daca lucrurile oricare ar fi ele, mai au vreun inteles sau interes.Filmul se termina americanesc, optimist, total ireal si mult prea ingaduitor cu promotorii acestui tip de spectacol, care raman la fel de bine platiti, cu acelasi statut social gata sa reia ceea ce stiu sa faca mai bine.Bani din batjocura.