Lecturi 1

In aceasta nota as vrea sa vorbesc de o carte pe care, citind-o in adolescenta, citind-o incomplet in adolescenta as adauga, mi-a marcat intr-un fel intreaga viata. O sa revin asupra acestui aspect ceva mai tarziu.
Cartea se cheama "O tragedie americana", autorul ei este Theodore Dreiser. De acelasi autor am mai citit si “Titanul” in care dezvolta opusul lui Clyde, un om puternic care ia decizii foarte grele si importante modeland viata societatii in care traieste. In alt roman ceva mai aproape de Dambovita apare un personaj mult mai putin rafinat si mai brutal dar purtator al aceluiasi tip de vointa, Iordan Hagi Iordan, figurant si el intr-o poveste numita ironic din prisma timpului: Calea Victoriei.
In tragedie este vorba, cel putin in aparenta, de un caracter ce autorului i s-a parut interesant si pe care, daca rezisti celor trei volume destul de groase (editia in care le-am citit), ramai cu o poveste demna de tinut minte.
Pe scurt, e vorba de un tanar crescut in saracie cu ambitii pe masura conditiei sale umile. Si-ar dori rapid o ascensiune sociala si un trai usor, poate acesta a fost amanuntul care i s-a parut interesant de exploatat si autorului. O pornire destul de comuna pentru multi oameni saraci din societatea americana de atunci, obsedata de luxul afisat strident de pasnicii producatori de aspiratoare si prajitoare de paine ce se autodenumeau pe atunci regi ai cate unui domeniu sau altul. Cu toate acestea departe de mine gandul de a-i satiriza. Unul dintre personajele foarte interesante ale romanului, abia schitat,( important producator de gulere dintr-un oras fictiv cu nume de spartan) Samuel Griffits, asupra caruia voi reveni, mi-a devenit intr-un fel apropiat chiar daca nu peste masura de simpatic.
Deci, revenind la personajul nostru, vrea sa devina cat mai rapid bogat.Pana aici nimic iesit din comun.Elementul care-l detaseaza de celelalte milioane de tineri care vor sa se imbogateasca este crima absolut dezgustatoare pe care o savarseste pentru un vis ce parea pe cale sa devina realitate. O realitate cat se poate de subreda dar care, in imaginatia lui capatase proportii monumentale si caracter de vesnicie.
Profitand de statutul de sef al unei sectii unde avea subordonate femei, seduce o tanara de aceiasi conditie ca si el, o lasa insarcinata apoi o ucide pentru ca se indragosteste de o alta fata, din ceea ce lui ii parea inalta societate a orasului.Spun din ceea ce lui ii parea, pentru ca acea latura seducatoare care il fascina pe el ascundea foarte multe capcane a caror existenta nici macar nu o banuia, una din capcanele in care chiar el insusi va cadea.
In mod curios citesc aceasta carte la scurt timp dupa "Invierea" lui Tolstoi, care este exact opusul acesteia ca poveste. Acolo un om savarseste un pacat asemanator si isi imbratiseaza greseala fiind gata sa sacrifice totul pentru a o repara. Aici un tanar e pregatit sa ucida ca sa obtina ceea ce el isi imagineaza ca il va salva: bogatia si un statut social. Este desigur o coincidenta...
Acum recitind-o am ajuns la al treilea volum, pe care in adolescenta nu am putut sa il citesc. Clipa in care Clyde este judecat, in care toate faptele lui apar in lumina legii, apar in presa care face spectacol abject din ele, apar in ochii societatii simandicoase la care el tinea atat si care nu pare a se sinchisi prea mult de ceea ce i se intampla, apar in fata familiei sale de care uitase in timp ce savarsea crima si de a carui suferinta nu avea unde sa se ascunda nici chiar in moartea ce i se pregatea pe indelete, de oamenii obisnuiti care deja il condamnasera si care faceau figuratie intr-un proces pe care si-l pregatise singur fara sa stie. Nu am putut sa-l citesc atunci pentru ca am vrut sa construiesc numeroase scenarii, am vrut sa las povestea deschisa pentru o soarta mai buna si mai putin trista pentru Roberta si chiar si pentru el, pentru o Sondra care se trezise romantica fara sa aiba in nici un fel aceasta insusire, sau pentru o revenire in scena a unei Hortense Brigss care sa o puna pe aceiasi trista Roberta intr-o alta lumina in fata destinului tragic pregatit de autor.
Am spus ca voi reveni la personajul care parea a tine lumea aceea in scena, regizorul fara sa stie al filmului acelor ani: Samuel Griffits. Desi cand am citit cartea nu aveam habar de dreapta politica sau de stanga politica astazi el imi pare intruchiparea omului de dreapta. A pornit de la o mica avere pe care a inmultit-o, activitatea lui da rost si inteles multor din oamenii a caror existenta se intersecteaza cu a lui temporar si este unul din multii stalpi ai societatii mai mult ori mai putin morale ce tine activa lumea Lycurgusului. A devenit pentru mine un exponent al unei clase sociale prospere ce avea sa fie maturata de o criza si la o decada distanta de un devastator razboi mondial si inlocuita de altceva, ce nu face obiectul acestei note.Un alt personaj mai putin impunator, mult mai umil si mai nestiut, dar nu mai putin important si imens ca importanta este mama lui Clyde, probabil singura calitate pe care Clyde o are fara sa aibe cunostinta de aceasta. In comparatie cu aceste doua personaje de roman restul fac doar figuratie, sunt doar destine ce apar si dispar in functie de capriciile unei lumi in permanenta schimbare.
Dincolo de personaje si psihologie cred ca merita citita cartea pentru niste scene de o cruda puritate, infricosatoare si pline de mister as zice, prin cat de rapid si rudimentar sunt descrise. O scena a unui accident in Kansas City si scena arestarii lui Clyde, ca sa nu mai vorbesc de momentul crimei ce depaseste cu mult ca impact emotional faptul divers, ce pare ca a inspirat romanul. Evident scenele au inteles in contextul romanului, citite separat nu au nici o noima si sunt doar cuvinte tiparite pe o hartie.Sunt convins ca romanul o sa-mi mai rezerve surprize, sunt abia la jumatatea ultimului volum, acel volum necitit.
Pentru cei care vor ca aceasta nota a mea sa capete si sens le recomand calduros citirea romanului, ca o pauza la rasfoitul presei, fie ea televizata ori scrisa. Nu le recomand in nici un fel ecranizarea lui. Imi pare opusul cartii din toate punctele de vedere. Un Montgomery Clift in rolul lui Clyde era poate cea mai proasta alegere, la fel de bine il puteau alege pe Benny Hill, o anonima in rolul Robertei ...si poate o reusita Sondra Finchley interpretata de Elisabeth Taylor. Spun poate pentru ca am vazut doar cateva secvente din film, si am fost dezgustat de formalismul excesiv si de caracterele robotizate facute sa placa tuturor in cunoscutul stil Hollywoodian.